Evanghelie (Mt 9,36-10,8)
Văzând mulțimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor.
Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui”.
Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge și să vindece orice boală și orice neputință. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis Petru, și Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacob, fiul lui Alfeu, și Tadeu; Simon Canaaneul și Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat.
Isus i-a trimis pe aceștia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în cetatea samaritenilor. Mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Mergând, predicați: «S-a apropiat împărăția cerurilor». Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, în dar să dați”.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia de astăzi începe cu compasiunea lui Isus. Văzând acei oameni, El dorește ce este mai bun pentru ei și, constatând că sunt fără direcție, le oferă ceea ce are mai prețios: pe Dumnezeu Însuși. Această compasiune Îl determină să acționeze în favoarea oamenilor din fața Sa.
Isus ia inițiativa și îi alege pe apostoli pentru a duce pe Dumnezeu în întreaga lume. El cere să ne rugăm ca Dumnezeu să trimită lucrători la secerișul Său. Prin această învățătură a lui Isus ne devine clar că protagonistul mântuirii este El, nu noi; că mijloacele cele mai importante pentru a duce credința în inimi nu sunt mijloacele omenești, ci cele supranaturale. Primul lucru nu este să punem în mișcare activități apostolice, să vorbim, să scriem sau să ne deplasăm dintr-un loc în altul al lumii. Primul lucru este rugăciunea. Sfântul Josemaría, urmând această învățătură a lui Isus, scria: „În primul rând, rugăciune; apoi, ispăşire; în al treilea rând, şi numai în «al treilea rând», acţiune”[1]. Apostolatul va fi eficient numai dacă este întemeiat pe rugăciune, pe unire de iubire cu Dumnezeu. Și cine sunt acei lucrători de care este atâta nevoie? Toți creștinii: laici, preoți, persoane consacrate… Toți suntem chemați de Dumnezeu să ducem în întreaga lume vestea cea bună a mântuirii.
Isus îi face părtași pe cei Doisprezece la misiunea Sa. Când îi alege, îi numește „apostoli”, adică „trimiși”, deoarece îi trimite să facă ceea ce El Însuși a făcut de la începutul vieții Sale publice: să vindece bolnavi, să învie morți, să curețe leproși, să alunge demoni. Erau misiuni care depășeau cu mult posibilitățile omenești ale acelor doisprezece oameni, în majoritate pescari, fără o pregătire specială.
Și care este conținutul mesajului pe care Isus îl dă ucenicilor? Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu crede atât de mult în instaurarea Împărăției cerurilor și în răscumpărarea inimilor omenești, încât „îndrăznește”, ca să spunem așa, să conteze pe apostoli pentru a o împlini. La fel ca apostolii, tu și eu suntem implicați în această misiune. Dumnezeu așteaptă răspunsul nostru liber și cooperarea noastră pentru ca Împărăția să devină realitate.
Isus contează pe noi și astăzi, acum, fără să aștepte un moment mai potrivit, în care să ne simțim mai pregătiți sau mai bine dispuși — lucru care nu va veni niciodată, pentru că nu vom fi niciodată trimiși vrednici ai mesajului Său de mântuire. Trebuie să spunem „da”, acum, chiar acum, când El trece și ne-o cere; iar pe baza generozității noastre, Dumnezeu știe deja să formeze un apostol eficient și fidel.
[1] Sfântul Josemaría, Drum, nr. 82.