Evanghelie (In 20, 1-2; 11-18)
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.
Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”.
Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt și a văzut doi îngeri în haine albe, care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap și altul la picioare. Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”
Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”. Spunând acestea, s-a întors și l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”
Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua”.
Isus i-a zis: „Maria!”
Ea, întorcându-se, i-a spus în evreiește: „Rabbuni” – care înseamnă „Învățătorule”.
Isus i-a zis: „Nu mă reține, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru”.
Maria Magdalena a venit la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.
Comentariu la Evanghelie
În Cântarea Cântărilor se spune: „Dacă ar vrea cineva să cumpere iubirea cu toate bogățiile casei lui, ar fi disprețuit cu totul” (8,7).
Cel care ar pretinde că există o bogăție mai mare decât iubirea, pur și simplu nu a înțeles nimic.
Cel care, în schimbul iubirii, oferă altceva decât iubire, pur și simplu nu a oferit nimic.
Asta ne învață sfânta Maria Magdalena: că, așa cum spunea sfântul Josemaría, „Nu există altă iubire decât Iubirea!” (Drum, nr. 417).
Prefața pe care Biserica o folosește pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în Sfânta Liturghie de astăzi sintetizează parcursul vieții acestei sfinte: citim acolo că Cristos înviat i s-a arătat în mod vizibil Mariei Magdalena în grădină, pentru că L-a iubit în timpul vieții, L-a văzut murind pe Cruce, L-a căutat așezat în mormânt și, de aceea, a fost prima care L-a adorat după ce a înviat din morți. Textul concluzionează că acest drum a făcut ca Dumnezeu să o onoreze încredințându-i misiunea de „apostolorum apostola”, apostolă al apostolilor, pentru ca vestea cea bună a vieții noi să ajungă până la marginile lumii.
„Dacă vrei să cunoști un om, nu-l întreba ce gândește, ci ce iubește”. Această frază cunoscută, atribuită sfântului Augustin, ne ajută să înțelegem că despre Maria Magdalena știm totul: poate nu cunoaștem multe detalii din biografia ei, în afară de faptul că Isus a scos din ea șapte demoni (cf. Lc 8,2), dar ceea ce este esențial descoperim în zilele cruciale din viața Domnului: nu s-a despărțit de El nici pe Cruce, nici la mormânt, și tocmai de aceea Dumnezeu a unit-o pentru totdeauna cu fericitul eveniment al Învierii.
Este deosebit de grăitor faptul că singura femeie care împărtășește și chiar depășește toate aceste trăsături ale Magdalenei poartă același nume: Maria, Maica lui Isus. Într-adevăr, aceste două femei au fost alese de Domnul pentru o misiune concretă: să iubească trăind și să trăiască iubind. Și pentru ca focul acestor inimi să traseze calea tuturor celor care aveam să venim după ele.