Evanghelie (Mt 10, 7-13)
În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi:
Mergând, predicați: „S-a apropiat împărăția cerurilor”. Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, în dar să dați.
Nu luați nici aur, nici argint, nici ban la brâu, nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălțăminte și nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană.
În cetatea sau în satul în care intrați, interesați-vă cine este om vrednic și rămâneți acolo până când plecați. Intrând în casă, salutați. Și, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia de astăzi, sărbătoarea sfântului apostol Barnaba, ne prezintă pe scurt câteva dintre trăsăturile esențiale ale mesajului pe care Isus dorește ca trimișii Săi să-l transmită.
Ceea ce trebuie să predice, în mod esențial, este că Împărăția Cerurilor este aproape. Totuși, imediat după aceea, Isus le oferă o serie de indicații care arată clar că misiunea apostolică nu se reduce la transmiterea unei informații sau a unei doctrine.
Versiunea sfântului Luca ne oferă și o orientare utilă: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. Nici nu poți spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi” (Lc 17,20-21). Împărăția lui Dumnezeu este Însuși Isus.
Prin urmare, Domnul îi trimite pe apostolii Săi cu un mesaj care este destinat să devină viață. Misiunea nu este o campanie publicitară: este întruparea mesajului Cuvântului Întrupat. De aceea, semnele care însoțesc această misiune sunt iubirea (vindecarea, învierea, eliberarea, exorcizarea), sărăcia (nu este nevoie de aur, nici măcar de sandale), munca cinstită, care își câștigă plata cu dreptate, și dorința de pace pentru casele pe care le vizitează.
Pe scurt: apostolul transmite mesajul lui Isus trăind asemenea Domnului său.
Viața sfântului Barnaba este un exemplu foarte atrăgător de felul în care poate fi trăită această chemare a lui Cristos. Prima lectură ne spune că era „un om bun, plin de Duh Sfânt și credință” (Fap 11,24). Aceste calități s-au manifestat în mod deosebit printr-un gest care a schimbat pentru totdeauna istoria Bisericii: „Când a ajuns Paul la Ierusalim, a încercat să se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, necrezând că este şi el discipol. Atunci Barnaba l-a luat și l-a dus la apostoli” (Fap 9,26-27).
A fost apostolul pe care îl sărbătorim astăzi cel care l-a introdus pe Paul, viitorul Apostol al neamurilor, în viața Bisericii. Și a făcut aceasta pentru că era plin de Duh Sfânt și de credință. De la el putem învăța că misiunea apostolică o vom împlini doar dacă suntem plini de prezența Duhului Sfânt, iar rodul cel mai evident al acestei prezențe va fi întotdeauna caritatea cu care îi tratăm pe fiecare om, așa cum a făcut Isus.