Evanghelie (Mc 16,9-15)

În acel timp, după ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, [Isus] i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte diavoli. Ea a plecat și a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se tânguiau și plângeau. Dar, când au auzit că trăiește și că a fost văzut de ea, ei n-au crezut-o.

După acestea, a apărut altor doi dintre ei, sub o altă înfățișare, în timp ce mergeau la câmp, iar ei s-au întors și au povestit celorlalți, însă nu i-au crezut nici pe aceștia.

În sfârșit, a apărut și celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morți.

Apoi le-a spus: „Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelia după sfântul Marcu, pe care Biserica ne invită să o medităm astăzi, impresionează puternic contrastul dintre necredinţa apostolilor în faţa veştilor pe care le primesc despre învierea lui Isus şi încrederea pe care Domnul o pune din nou în ei, încredinţându‑le mandatul misionar: «Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura!» (Mc 16,15).

Această lipsă de credinţă a discipolilor nu este dorită de Domnul, care, de fapt, le reproşează „necredinţa şi împietrirea inimii”, dar nici nu reprezintă un obstacol de netrecut pentru a‑i face instrumente de răspândire a Evangheliei în toată lumea.

Nici nu este ceva nou această necredinţă a celor unsprezece; totuşi, Isus oferă mereu o nouă oportunitate de a o lua de la capăt şi continuă să aibă încredere în ei.

Este emoţionant să vedem cum Domnul nu doar că uită şi chiar iartă aceste lipsuri, ci, mai mult, pune în mâinile lor o misiune şi mai mare: să vestească tuturor oamenilor lucrarea Mântuirii.

Când Isus ne invită să fim apostolii Săi — şi să ne amintim că toţi creştinii primim această chemare prin Botez —, El nu se uită la ceea ce ne lipseşte sau unde suntem slabi, ci ne proiectează spre viitor cu o încredere infinită în lucrarea pe care Duhul Sfânt o va săvârşi în fiecare dintre noi, dacă ne străduim să‑L lăsăm să lucreze în viaţa noastră.

Să ştim şi noi să avem încredere în persoanele de lângă noi, văzând, cu ochii lui Cristos, toată potenţialitatea de a face bine pe care o are fiecare fiu al lui Dumnezeu.