De fiecare dată când simţim în inimă dorinţa de a fi mai buni, de a-i răspunde mai generos Domnului, şi căutăm o călăuză, un punct de reper clar pentru existenţa noastră creştină, Duhul Sfânt ne aduce aminte cuvintele evangheliei: Este bine să vă rugaţi cu perseverenţă şi să nu vă descurajaţi1. Rugăciunea este fundamentul oricărei lucrări supranaturale; cu rugăciunea suntem atotputernici şi, dacă am renunţa la acest instrument, nu am obţine nimic.
Aş vrea că astăzi, în meditaţia noastră, să ne convingem definitiv de necesitatea de a ne propune să fim suflete contemplative, pe stradă, la muncă, cu o conversaţie continuă cu Dumnezeul nostru, care nu trebuie să scadă în intensitate de-a lungul zilei. Dacă încercăm să urmăm cu loialitate paşii Învăţătorului, acesta este singurul drum. (...)
Este foarte important – iertaţi-mi insistenţa – să observăm paşii lui Mesia, pentru că el a venit să ne arate cărarea care duce la Tatăl. Vom descoperi, cu el, cum se pot ridica la un nivel supranatural activităţile aparent cele mai mărunte; vom învăţa să trăim fiecare clipă cu vibraţia eternităţii, şi vom înţelege cu mai multă profunzime că o creatură are nevoie de aceste perioade de conversaţie intimă cu Dumnezeu: pentru a-l cunoaşte, pentru a-l invoca, pentru a-l lăuda, pentru a-i mulţumi, pentru a-l asculta sau, pur şi simplu, pentru a fi cu el.
• Prietenii lui Dumnezeu, nn. 238-239.