Cristos trăiește. Acesta este marele adevăr care ne umple credința de conținut. Isus, care a murit pe cruce, a înviat, a biruit asupra morții, asupra puterii întunericului, asupra durerii și angoasei. Nu vă temeți, cu această invocație un înger le-a salutat pe femeile care mergeau la mormânt; nu vă temeți. Ați venit să-l căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici (Mc XVI, 6 (Evanghelia Liturghiei din Duminica Paștelui). Haec est dies quam fecit Dominus, exsultemus et laetemur in ea; Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim într-însa (Ps CXVII, 24, Gradual al aceleiași Liturghii).

Perioada pascală este un timp al bucuriei, o bucurie care nu se limitează la această perioadă a anului liturgic, ci este în orice moment înrădăcinată în inima creștinului. Pentru că Cristos trăiește: Cristos nu este o figură care a trecut, care a existat la un moment dat și apoi a dispărut, lăsându-ne o amintire și un exemplu minunat.

Nu: Cristos trăiește. Isus este Emanuel: Dumnezeu cu noi. Învierea Sa ne descoperă că Dumnezeu nu-i abandonează pe ai Săi. Poate o femeie să uite rodul pântecelui ei, să nu aibă milă de copilul din pântecele ei? Căci, chiar dacă ea va uita, eu nu te voi uita (Is XLIX, 14-15), promisese. Și și-a ținut promisiunea. Dumnezeu continuă să aibă plăcerile Sale printre copiii oamenilor (cf. Prv VIII, 31.). 

(Este Cristos care trece, nr. 102)