Opus Dei

O caracteristică a oricărei vieţi creştine – în afară de circumstanţele în care se realizează – este „demnitatea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu”

Spune: Maica mea – a ta, pentru că eşti al ei prin mai multe nume –, iubirea ta să mă lege de Crucea Fiului tău: să nu-mi lipsească Credinţa, nici curajul, nici îndrăzneala, pentru a împlini voinţa lui Isus al nostru. ‘Drum’, 497

Consideraţi şi una dintre devoţiunile cele mai înrădăcinate printre creştini, recitarea sfântului Rozariu. Biserica ne îndeamnă la contemplarea misterelor

Pentru creştin, apostolatul este un fapt natural cu condiţia sa; nu este ceva adăugat, suprapus, exterior activităţii sale zilnice, muncii sale profesionale

Cere-i lui Dumnezeu ca, în Sfânta Biserică, Maică noastră, inimile tuturor, ca în creştinismul de la Început, să bată ca o singură inimă

De-a lungul a 2000 de ani, Biserica păstrează neîntrerupt succesiunea apostolică. Şi dintre Apostoli, acelaşi Cristos face din Simon obiectul unei alegeri speciale

În această lucrare care începe să se realizeze în lume, Dumnezeu a voit să fim cooperatorii săi, a voit să îmbrăţişeze riscul libertăţii noastre. Contemplarea imagini lui Isus în ieslea din Betleem îmi mişcă în profunzime sufletul: este un copil fără apărare, incapabil de a opune rezistenţă. Dumnezeu se încredinţează în mâinile oamenilor, se apropie şi se coboară până la noi.

Un an care trece – s-a spus în mii de feluri, mai mult sau mai puţin poetice –, cu harul şi milostivirea lui Dumnezeu, este un pas înainte spre Cer, Patria noastră definitivă

Pentru că Maria este Mamă, devoţiunea sa ne învaţă să fim fii: s-o iubim serios, fără măsură; să fim simpli, fără toate complicaţiile care se nasc din egoismul.

Pentru tine, care eşti sportiv, ce bun argument este cel de Apostol!: ‘Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul?’ Alergaţi, deci, în aşa fel ca să-l câştigaţi! (Drum, 318)