Opus Dei

Pare că lumea îţi cade în spate, în jur nu se întrevede cale de ieşire. Imposibil, de această dată, de a învinge greutăţile. Atunci, te-ai întors să vezi că Dumnezeu este Tatăl tău?

Te rogi, te mortifici, lucrezi la mii de opere de apostolat... dar nu studiezi. – Nu eşti de folos deci dacă nu te schimbi

Isus, Domnul nostru, ne propune adesea exemplul umilinţei sale: ‘Învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima’ (Mt 11, 29)

Chemarea Domnului se prezintă întotdeauna astfel: ‘Dacă cineva vrea să mă urmeze, să se renege pe el însuşi, să-şi ia Crucea şi să vină după mine’

Viaţa, munca ta nu trebuie să se reducă la un efort negativ: nu trebuie să fie ‘anti’-... Dimpotrivă să se distingă prin afirmare, optimism, tinereţe şi pace

Îmi place această deviză: fiecare călător să-şi urmeze drumul, acela pe care Dumnezeu i l-a indicat, cu fidelitate, cu dragoste, chiar dacă îi este greu

Mă simt roman, pentru că roman înseamnă universală, catolică; pentru că astfel mă simt stimulat să iubesc cu duioşie pe Papa

Sunt convins, de aceea, că fie bărbatul fie femeia trebuie pe drept să se simtă protagonişti ai istoriei mântuirii, dar în mod reciproc complementar

Meditează adesea adevărul acesta: sunt catolic, sunt copil al Bisericii lui Cristos! El a făcut să mă nasc într-un cămin care este al său, fără nici un merit din partea mea

Pentru ce am fondat Opus Dei? Operele care se nasc din voinţa lui Dumnezeu nu au altă explicaţie decât dorinţa divină de a o utiliza ca expresie a voinţei sale mântuitoare universale