Este o tradiție care, din 1951, se repetă în fiecare an în ziua în care Biserica celebrează sărbătoarea Sfintei Familii. În acea zi, în centrele Lucrării din întreaga lume, i se cere lui Dumnezeu să umple de binecuvântări familiile credincioșilor Opus Dei.

Alte articole despre acest subiect: Indulgențe pentru membrii, familiile și colaboratorii Opus Dei / Căsătoria, vocație creștină (omilie)

Iată un extras din rugăciune:

„O, Isus, preamilostivul nostru Răscumpărător, care, venind să luminezi lumea prin exemplu și doctrină, ai dorit să petreci cea mai mare parte a vieții supus Mariei și lui Iosif, în smerita casă din Nazaret, sfințind Familia pe care toate familiile creștine ar trebui să o imite: primește cu bunăvoință consfințirea familiilor copiilor tăi din Opus Dei, pe care ți-o înfățișăm acum (...). Primește-le sub ocrotirea și grija ta și ajută-le să urmeze modelul divin al Sfintei Tale Familii (...).

Dă-le, Doamne, harul de a cunoaște mai bine, pe zi ce trece, spiritul Opus Dei al nostru, la care ne-ai chemat pentru slujirea Ta și pentru sfințirea noastră; insuflă-le o iubire profundă pentru Lucrarea noastră; ajută-i să înțeleagă din ce în ce mai limpede frumusețea vocației noastre, ca să simtă o mândrie sfântă pentru că ai binevoit să ne alegi și ca să știe să-ți mulțumească pentru onoarea pe care le-ai oferit-o.

Binecuvântează în mod deosebit sprijinul pe care îl oferă muncii noastre apostolice și fă-i să participe mereu la bucuria și pacea pe care ni le oferi ca răsplată pentru dăruirea noastră”.

Așa cum povestește Vázquez de Prada în biografia sa despre Fondator, consfințirea a fost realizată pentru prima dată într-un moment de nevoie urgentă, din cauza îndoielilor care apăreau în familiile unora dintre primii credincioși ai Lucrării. Sfântul Josemaría povestea astfel acest eveniment într-o scrisoare din 1951:

„Aș dori acum să vă împărtășesc detaliile Consfințirii Lucrării și a familiilor fiecărei membre și fiecărui membru către Sfânta Familie, pe 14 mai anul acesta, în capela – care de atunci se numește Oratoriul Sfintei Familii – aflat încă fără pereți, între bucăți de scânduri și cuie din cofrajele care susțineau cimentul grinzilor și acoperișului, până când s-a întărit. Cu toate acestea, s-au păstrat câteva însemnări exacte, redactate atunci. Așadar, nu voi insista mai mult aici.

Vă voi spune doar că nu aveam alt refugiu decât cerul, în fața uneltirilor diabolice – permise de Dumnezeu – ale unor persoane fără scrupule, care i-au determinat pe câțiva părinți să semneze un document plin de falsități, document care a ajuns în mâinile Sfântului Părinte. Isus, Maria și Iosif au vegheat astfel încât norii să treacă, fără să aducă vreo grindină: totul s-a clarificat”.

Efectele rugăciunii adresate Sfintei Familii s-au făcut simțite imediat. În aceeași săptămână în care scrisoarea a fost prezentată Suveranului Pontif, unul dintre semnatari s-a retras. Ceilalți au înțeles rapid cât de nefondată era „situația dureroasă” invocată.