Omilia Prelatului Opus Dei, Bazilica „Sfântul Eugeniu
Hramul sfântului Josemaría, 26 iunie 2026
„Înaintați în larg și aruncați-vă mrejele pentru pescuire” (Lc 5,4). Am ascultat aceste cuvinte pe care Domnul le-a adresat unor pescari din Galileea și care au marcat începutul vieții lor de apostoli. Isus i-a chemat în timp ce își făceau munca și nu într-o zi oarecare. Era sfârșitul unei zile marcate de eșec: munciseră toată noaptea, dar nu prinseseră nimic.
Ne putem imagina cum se simțeau acei pescari. Și tocmai în acel moment Isus le-a cerut să înainteze în larg. Nu a așteptat să fie odihniți, siguri pe ei sau plini de entuziasm. A urcat în barca lor, în oboseala și în munca lor, și de acolo i-a chemat la o aventură divină.
Sfântul Josemaría, a cărui sărbătoare o celebrăm astăzi, ne-a învățat că oboseala și efortul proprii muncii pot deveni și ele un loc de întâlnire cu Dumnezeu. Nu pentru că oboseala ar dispărea, ci pentru că avem certitudinea că Domnul ne privește, ne însoțește și este alături de noi. „Dacă, la un moment dat, apare neliniștea, îngrijorarea sau tulburarea – afirma el –, să ne apropiem de Domnul și să-I spunem că ne punem în mâinile Lui, asemenea unui copil mic în brațele tatălui său” (Scrisoarea 2, nr. 59). Conștiința filiației divine a marcat profund relația sa cu Dumnezeu.
„Toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom 8,14), am auzit în a doua lectură. Certitudinea că avem un Dumnezeu care este Tată, care are grijă de noi și ne sprijină, umple de speranță luptele noastre de fiecare zi, chiar și atunci când simțim că oboseala proprie muncii ne slăbește, așa cum li s-a întâmplat și apostolilor.
Tocmai acolo, în mijlocul lumii, în îndatoririle și luptele de fiecare zi, cu succesele și eșecurile lor, suntem chemați să ducem mesajul lui Cristos. Prin împlinirea cu conștiinciozitate a muncii noastre. Prin slujirea celor din jurul nostru. Prin grija față de familie și față de cei cu care conviețuim. Prin felul în care înfruntăm dificultățile obișnuite. Făcând toate acestea din iubire față de Dumnezeu, semănăm vestea cea bună a Evangheliei în toate mediile. Împlinim astfel, după cum am auzit în prima lectură, porunca divină de a cultiva și a păzi pământul (cf. Gen 2,15).
Un mod deosebit de important și foarte propriu celor care se știu fii ai lui Dumnezeu de a contribui la această transformare a lumii este acela de a fi semănători de pace și de bucurie. Diferențele de opinie și de sensibilitate se pot transforma uneori într-o barieră aproape de netrecut între oameni. Papa, în vizita sa la catedrala din Barcelona, ne îndemna să fim „martori și profeți ai unității, ai primirii, ai concordiei și ai păcii, chiar cu prețul sacrificiilor și al renunțărilor” (Omilie la rugăciunea din Ora Medie). Să nu ne simțim niciodată dușmanii nimănui. Cel care se știe fiu al lui Dumnezeu nu-i poate privi pe ceilalți ca pe niște adversari, pentru că îi vede ca pe niște frați și recunoaște iubirea pe care Domnul le-o poartă.
În enciclica Magnifica humanitas, Papa Leon al XIV-lea evocă figura lui Neemia și reconstruirea Ierusalimului. Cetatea renaște „atunci când fiecare își asumă partea sa și întregul popor recunoaște că puterea sa vine de la Domnul” (nr. 8). Această imagine ne luminează și astăzi. Într-o lume adesea fragmentată, fiecare creștin este chemat să refacă legăturile cu frații săi, începând cu cei pe care îi are mai aproape. Și poate face aceasta recunoscând, înainte de toate, că ceea ce ne unește este cu mult mai important decât ceea ce ne-ar putea despărți.
Viața primilor creștini, pentru care sfântul Josemaría a avut o atât de mare afecțiune, ne poate sluji drept exemplu. Erau maltratați, persecutați și se urmărea uciderea lor. Cu toate acestea, mărturiile iubirii sunt nenumărate, nu numai între ei, ci chiar și față de cei care îi persecutau. Și tocmai astfel, prin caritate, prin acea iubire capabilă să ajungă până și la dușman, au contribuit la schimbarea structurilor societății.
Să-i cerem Sfintei Fecioare Maria să ne ajute să-L lăsăm pe Isus să urce în barca noastră. Să ne învețe să trăim cu încrederea fiilor lui Dumnezeu, să înaintăm în larg atunci când Domnul ne-o cere și să semănăm în mijlocul lumii pacea, bucuria și iubirea lui Isus Cristos.