Moartea pe Cruce

Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit "al Craniului", care în ebraică este numit "Golgota", unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc

Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit "al Craniului", care în ebraică este numit "Golgota", unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: "Isus Nazarineanul, regele iudeilor". (In 19, 17-19)

„Acum îl răstignesc pe Domnul, şi, alături de el, doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga. În acest timp Isus zice: Tată, iartă-i, pentru că nu ştiu ceea ce fac.

Iubirea l-a condus pe Isus pe Calvar. Şi, acum pe Cruce, toate gesturile sale şi toate cuvintele sale sunt de iubire, de iubire senină şi tare.

Cu gestul de Preot veşnic, fără tată şi fără mamă, fără genealogie, deschide braţele sale pentru întreaga omenire. Împreună cu loviturile de ciocan care îl răstignesc pe Isus, răsună cuvintele profetice ale Sfintei Scripturi: Au străpuns mâinile mele şi picioarele mele, pot să numere toate oasele mele. Ei mă privesc, mă observă (Ps 21, 17-18)

Poporul meu, ce rău ţi-am făcut? Cu ce te-am întristat? Răspunde-mi! (Mih 6,3)

Şi noi, cu sufletul frânt de durere, să-i spunem cu sinceritate lui Isus: sunt al tău, şi mă încredinţez ţie, şi mă ţintuiesc pe Cruce de bună voie, pentru a fi la răscrucea lumii un suflet dedicat ţie, măririi tale, Răscumpărării, la corăscumpărarea întregii omeniri.

Sus, pe Cruce, este scrisă cauza condamnării: Isus Nazarineanul Regele Iudeilor. Şi toţi care treceau îl insultau şi îşi băteau joc de el.

Dacă este Regele lui Israel, să coboare acum de pe Cruce. Unul din cei doi tâlhari intervine în apărarea Lui: —Acesta n-a făcut nici un rău...

Deci adresează lui Isus o umilă cerere, plină de credinţă:

Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta.

—Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis.

Lângă Cruce se află Mama sa, Maria, cu alte femei sfinte. Isus o priveşte, apoi priveşte pe discipolul iubit, şi-i spune Mamei:

Femeie, iată-l pe fiul tău.

Apoi îi spune discipolului:

Iat-o pe Mama ta.

Se sting aştrii cerului, şi pământul rămâne în întuneric. Este în jur de ora trei, când Isus exclamă:

Eli, Eli, lema sabactani?, care înseamnă: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Apoi, ştiind că toate s-au săvârşit, pentru a împlini Scriptura, a spus:

Mi-e sete.

Soldaţii au înmuiat în oţet un burete şi, după ce l-au pus pe o trestie de isop, l-au apropiat de gură. Isus a mirosit oţetul, şi a exclamat:

Totul s-a săvârşit.

Vălul templului s-a sfâşiat în mijloc şi pământul s-a cutremurat când Domnul a strigat cu glas tare:

Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu.

Şi a murit.

Iubeşte sacrificiul, care este izvorul vieţii interioare. Iubeşte Crucea, care este altarul sacrificiului. Iubeşte durerea, până la a bea, ca şi Cristos, paharul durerii până la fund”.

Via Crucis, staţiunea XI şi XII