Preaiubiții: fie ca Isus să-mi păzească pe fiicele și fiii mei!

Pentru a începe acest scurt mesaj, doresc să vă mulțumesc pentru rugăciunea voastră pentru intențiile mele și, în acest moment, pentru că mă însoțiți prin rugăciune în călătoria mea în America Centrală și Uruguay.

Rugăciunea unora pentru ceilalți, în cadrul unității Bisericii, ne apropie de impresionantul nivel de unitate pe care Domnul îl dorește pentru noi toți: unitatea însăși a lui Dumnezeu, „ca toți să fie una: după cum Tu, Tată, ești în mine și eu în Tine” (In 17,21).

Unitatea credinței, a spiritului și a dorinței apostolice se împletește foarte bine cu marea diversitate a caracterelor, a preocupărilor și a opiniilor. Așa cum unitatea în Dumnezeu este Iubirea personală infinită – Duhul Sfânt –, toate diferitele expresii ale unității și diversității sunt chemate să fie însuflețite de caritate, de iubire. Numai astfel chiar și punctele de vedere opuse, preocupările diferite etc., precum și defectele și limitele personale încetează să mai fie motive de separare.

Nu mă voi opri mai mult asupra acestor considerații, pe care fiecare dintre noi le-ar putea dezvolta mult. Doresc doar să adaug câteva cuvinte bine cunoscute ale sfântului Josemaría; vă sugerez să le medităm din nou, pentru a vedea cum le putem aplica mai bine în viața noastră de zi cu zi: „Mai mult decât în «a da», caritatea constă în «a înțelege»” (Drum, nr. 463). Caritatea, iubirea, ne va conduce să descoperim, înainte de toate, calitățile și virtuțile celorlalți, astfel încât, văzând și defectele pe care le avem cu toții, să le privim cu afecțiune și cu dorința de a-i ajuta.

Cu toată dragostea, vă binecuvântează Părintele vostru

Ciudad de Guatemala, 19 august 2026