La 50 de ani de la cateheza Sfântului Josemaría în America, vizitați din nou regiunea. Credeți că realitatea Opus Dei în aceste țări este aproape de visul lui Escrivá?
Când Sfântul Josemaria a fost în America, ne-a încurajat să visăm la mari aventuri în serviciul creștin. Fără a ignora dificultățile și greșelile umane, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru dezvoltarea Opus Dei în Columbia și în restul continentului. În același timp, logica lui Dumnezeu ne permite să privim rezultatele umane, cifrele și succesele sau eșecurile externe cu mai multă perspectivă, pentru că ceea ce este esențial este să facilităm întâlnirea cu Isus Cristos în inimile multor oameni, și numai Dumnezeu poate vedea acest lucru.
Ce vă așteptați de la Opus Dei în următorii 50 de ani?
Proiectat în timp, mi-aș dori ca Opus Dei să fie un propagator al prieteniei, al credinței manifestate prin fapte, al libertății de spirit și al creativității pentru a duce la îndeplinire misiunea de evanghelizare a Bisericii și pentru a colabora la construirea unei societăți juste.
În ce constă serviciul pe care un membru al Lucrării - așa cum se mai numește Opus Dei - îl poate aduce Bisericii?
Vocația specifică a membrilor Opus Dei - în marea lor majoritate laici, doar două procente sunt preoți - îndeamnă la o întâlnire personală cu Cristos în familie, la locul de muncă, în relațiile sociale, știind că căutarea sfințeniei nu este ceva pentru superfemei sau superbărbați, ci pentru oameni în carne și oase, cu drepturi și greșeli. „Sfințenia în mijlocul străzii” pe care a predicat-o Sfântul Josemaría ne încurajează să căutăm soluții demne la problemele fiecărui context și ale fiecărui timp.
Care este sau ar trebui să fie rolul laicilor în Biserică?
După cum a subliniat Conciliul Vatican II, laicii au prin vocația lor sarcina de a da viață creștină activităților temporale: adică muncii, familiei, comerțului, culturii etc. Rolul lor este de a contribui la sfințirea lumii, reflectând câte puțin din iubirea lui Cristos în fiecare loc și circumstanță; și aici mai este un drum lung de parcurs. Mă gândesc, de exemplu, la formarea laicilor în bioetică sau justiție socială, la conștiința lor de a fi protagoniști în evanghelizare. Misiunea laicilor nu se oprește la „ocuparea posturilor” în structurile ecleziale.
În 1946, când Sfântul Josemaría a cerut aprobarea juridică a Opus Dei, i s-a spus că a ajuns cu un secol în avans. Având în vedere că lucrarea se apropie de primul său centenar, credeți că reforma statutului său, solicitată de Sfântul Scaun, are legătură cu acel răspuns dat fondatorului?
În 1946, Opus Dei era prezentă în patru țări și astăzi în 70. La acea vreme, un mesaj adresat în special laicilor despre căutarea sfințeniei în mijlocul lumii era surprinzător și părea anticipativ, în ciuda înrădăcinării sale în Evanghelie. Pot să vă asigur că actuala modificare a statutului cerută de Sfântul Părinte se realizează tocmai cu acest criteriu fundamental de conformare la carismă, care astăzi este mai larg înțeleasă și împărtășită. Dreptul, atât de necesar, urmează viața, mesajul întrupat, pentru a da sprijin și continuitate vieții.
Majoritatea membrilor Opus Dei sunt femei, dintre care cele mai multe sunt căsătorite. Cum s-ar putea da mai multă strălucire celor care își dăruiesc viața lui Dumnezeu prin căsătorie?
Căsătoria este o cale a sfințeniei: în Opus Dei, toți membrii - căsătoriți, singuri sau celibatari - împărtășesc aceeași vocație, misiune și responsabilitate. Oamenii căsătoriți trăiesc cu conștiința că dragostea lor pentru Dumnezeu trece prin familia lor, prin prieteniile lor și prin munca lor în lume. Acest lucru are un potențial transformator enorm pentru slujire. În ceea ce privește femeile, care, așa cum ați subliniat, sunt majoritare, Sfântul Josemaría a înțeles că fără ele Lucrarea este incompletă. Opus Dei nu ar putea fi înțeles fără contribuția lor de neînlocuit, la fel cum familia, lumea muncii sau viața socială nu ar putea fi înțelese fără ele.
Papa Francisc a descris criza vocațiilor drept o „hemoragie pentru Biserică”. V-ați dăruit viața lui Dumnezeu din tinerețe și apoi ați fost hirotonit preot. De ce este mai dificil pentru oamenii de astăzi să ia în considerare o vocație la celibatul apostolic?
Lumea de astăzi se confruntă cu provocarea de a mai crede în angajament; într-o iubire pe viață care aduce bucurie și libertate. Pentru mulți, angajamentul apare ca o limită, când în realitate Dumnezeu deschide întotdeauna orizonturi luminoase. Aș spune că este fundamental să recuperăm virtutea speranței.
„În Biserică este loc pentru toată lumea”, a spus Papa Francisc la Ziua Mondială a Tineretului 2023 de la Lisabona. Ce înseamnă mai exact această deschidere și cum poate Opus Dei să transmită acest mesaj?
Însuși Sfântul Paul afirmă că Dumnezeu dorește ca toată lumea să fie mântuită și să ajungă la cunoașterea adevărului. Papa a subliniat această universalitate ca fiind centrală pentru magisteriul său. Sfântul Josemaría le-a vorbit fiilor săi spirituali ca să și țină brațele deschise pentru toți. Într-o perioadă de polarizare, diviziuni și ziduri, noi, urmașii lui Cristos, avem o cale foarte clară de urmat.
În Opus Dei există persoane de toate vârstele. Ce puteți face, ca părinte și prelat, pentru a încuraja cooperarea între generații în Lucrare?
În casa mea, la Roma, conviețuim de la o persoană de 102 ani la alta care are încă 30. Printre multe alte lucruri, cei mai în vârstă aduc experiența lor, iar cei mai tineri entuziasmul și vitalitatea lor. Ar trebui să abordăm coexistența între generații cu afecțiune, știind că aceasta implică uneori sacrificii de ambele părți.
Unele persoane din Opus Dei sunt recunoscute pentru contribuțiile lor la societate, cum ar fi școlile, universitățile și asistența socială. Dar se confruntă și cu narative potrivnice. De ce credeți că apar aceste narative și cum se pot contracara?
Uneori cred că aceste narative pe care le menționați ne ajută să ne grăbim să ieșim din tentația de a crede că nu trebuie să corectăm nimic și cu atât mai mult să ne simțim satisfăcuți. Ca toată lumea, avem nevoie să reflectăm la binele pe care vrem să-l facem și la ceea ce facem concret. Fondatorul nostru, de fapt, ne-a avertizat că Lucrarea trebuie să trăiască „fără glorie umană”.
Pe de altă parte, este firesc să existe puncte de vedere diferite, deoarece există multe moduri de a face și de a înțelege lucrurile. Opiniile contrare pot fi utile atunci când sunt sincere; ele ne permit să ne cerem iertare și să ne îndreptăm. Mi-aș dori ca toți cei care vin la aceste activități să vadă că scopul lor este de a semăna pace și bucurie.
Personal, mă bucur să constat că aproape în fiecare zi a anului primim cereri de admitere în Opus Dei de la persoane care au făcut parte anterior din Lucrare și care, din orice motiv, s- au despărțit.
Vești ca aceasta sunt o mângâiere din partea Domnului, care într-un fel depășește unele „ narative” prea dihotomice.
Jubileul tinerilor de anul viitor va avea loc la Roma. Care credeți că este cea mai mare provocare cu care se confruntă tinerii de astăzi în abordarea lui Dumnezeu ca un ideal atrăgător?
Numai Cristos este răspunsul la toate întrebările pe care tinerii le au astăzi în inimă și doar iubirea lui Dumnezeu Tatăl, atunci când se deschid către El, este capabilă să le vindece rănile și fragilitățile. Poate că mai degrabă noi, adulții, trebuie să ne întrebăm dacă suntem capabili să îi înțelegem pe tineri. Logic, mărturia unei vieți coerente este de asemenea esențială pentru a arăta atractivitatea unei vieți cu Cristos.