Studiul din numărul 70 al revistei Romana conține un articol al Maríei Pía Chirinos (Peru) ^[1], consacrat „meseriei îngrijirii” deținătorii ai valorii umane într-o societate tehnicizată. Iată câteva paragrafe din studiu, ca o invitație la lectură. Versiunea integrală poate fi citită la acest link.

• „Locul nostru pe pământ și momentul pe care îl trăim ne plasează clar în fața unei misiuni originale, explicită și dificilă: să regăsim valoarea îngrijirii în viața cotidiană și mai ales în munca noastră”.
• „Munca și grija apar ca adjective profund umane și ca o participare la puterea divină”.

„Meseriile îngrijirii – exersate cu profesionalism și simțul servirii – sunt o condiție sine qua non pentru a contracara deficitul de umanitate de care suferă lumea noastră”

• „Invitația raționalistă de a considera ființa umană pornind de la res cogitans, în detrimentul condiției sale corporale și vulnerabilă, rămâne un bastion aproape de necucerit”.
• „Numeroase sarcini altădată exclusiv umane pot fi astăzi realizate cu ajutorul mașinilor grație capacității pe care Dumnezeu o dă omului de a le fabrica... De aceea textul Genezei trebuie înțeles în profunzime: ființa umană trebuie să învețe să aibă grijă de mediul său înconjurător, de alți membri ai speciei sale și de natură ,în ansamblu. Iar îngrijirea este o activitate strict umană care merge mână în mână cu munca – dar nu exclusiv – , și care se naște pentru a răspunde mai bine nevoilor, vulnerabilității, bunăstării individului și de asemenea – de ce nu, altor ființe”.
• „Cultura modernă s-a îndepărtat progresiv de ideal, atât de profund ancorată în Antichitate, de ospitalitate ca primirea străinului, a săracului a nevoiașilor”.
• „În mesajul Sfântului Josemaría, principala caracteristică a muncii este desigur dimensiunea ei socială, contribuția sa la binele comun, dimensiunea ei de serviciu pus în slujba aproapelui”.

„DE ACEEA OMUL NU TREBUIE SĂ SE LIMITEZE SĂ FABREICE LUCRURI , SĂ CONSTRUIASCĂ OBIECTE. MUNCA SE NAȘTE DIN IUBIRE, ÎȘI MANIFESTĂ IUBIREA, ESTE DISPUSĂ LA IUBIRE”.

• „Pentru Sfântul Josemaría, munca nu se reduce la o activitate care îl domină pe muncitor, și al cărui rezultat este produsul mâinilor sale ori al mașinilor sale. Din contră, subiectul muncii – ființa umană, rațională, corporală, vulnerabilă și dependentă – trebuie să intre în relație cu munca sa, evitând afirmarea de sine sau perfecționismul”.
• „A avea grijă înseamnă, deci, a iubi, ceea ce pentru Sfântul Josemaría este intrinsec legat de muncă”.
• „De aceea omul nu trebuie să se limiteze să fabrice lucruri, să construiască obiecte. Munca se naște din iubire, ea manifestă iubire, se supune iubirii”.
• „Acolo unde există întrupare, există vulnerabilitate. Or, vulnerabilitatea implică nevoi, pe care ceilalți le descoperă cu empatie, pentru a ne ajuta să le satisfacem. Dependența noastră se revelează în acest ajutor; avem nevoie de îngrijirile celorlalți, de exemplul celorlalți, de susținerea celorlalți. Iar alții au nevoie de noi. Îngrijirile sunt deci un răspuns uman la condiția noastră vulnerabilă”.

• „Nevoile noastre nu sunt greșeli mecanice ci manifestările unui corp viu, cu o poveste, un scop dar și emoții și sentimente, imposibil de corectat cu o manieră de folosire”.
• „ Apropierea – sau, cu alți termeni, empatia și atenția – fiecărei infirmiere de durerea bolnavilor și uneori moartea lor, poate fi definită ca o operă sacerdotală inestimabilă, care, într-un anume sens , face realmente prezentă consolarea lui Dumnezeu și este capabilă să-i apropie de sfârșitul lor transcendent pe cei care își trăiesc ultimele lor momente”.
• „Meseriile îngrijirii – exersate cu profesionalism și sensul servirii – sunt o condiție sine qua non pentru a contracara deficitul umanității de care suferă lumea noastră”.

^[1] María Pía Chirinos (Peru) este doctor în filozofie, specialistă în antropologia muncii și actualmente directoare în relațiile instituționale și ale proiectelor strategice la universitatea din Piura.