Doña Dolores

"Chipul ei era încă tânăr. Radia seninătate şi, în acelaşi timp, suferinţă interioară: mi s-a părut că avea ochii plânşi"

Doña Dolores, Bunica

Astfel, muncind de dimineaţa până seara, o vor întâlni ani mai târziu membrii Opus Dei. Unul dintre ei, Pedro Casciaro, a cunoscut-o la Madrid, în 1936. Mersese la casa parohială „Patronato de Santa Isabel” unde ea locuia cu fiul ei - care era preotul paroh - ca să ajute, împreună cu Francisco Botella, la mutarea cuferelor, valizelor şi pachetelor în ceea ce avea să fie noua ei casă, pe strada Regele Francisco. Era pentru prima dată când o vedea. Nu ştia cum să îi spună. A ales să îi spună "Doamnă". Şi, într-adevăr, subliniază el, era foarte distinsă: l-a impresionat modul ei de a vorbi, încet şi amabil.

La despărţire, le-a mulţumit, iar Pedro Casciaro a rămas cu senzaţia că "era o relaţie părintească specială între ea şi noi. Probabil de aceea, după ce am cunoscut-o mai bine, din acea zi, am început să îi spunem Bunica". Cu ea locuiau de asemenea ceilalţi doi copii ai săi, Carmen şi Santiago, dar din acea zi a anului 1936 Pedro Casciaro îşi aminteşte doar de Doña Dolores: "Chipul ei era încă tânăr. Radia seninătate şi, în acelaşi timp, suferinţă interioară: mi s-a părut că avea ochii plânşi". Ţara trecea în 1936 prin clipe grele. După alegerile din februarie, crescuse instabilitatea socială şi se accentuase anticlericalismul. Doña Dolores a trebuit să se mute din nou, în împrejurări grele. Dar se accentuase bucuria senină cu care acceptase de la început necazurile economice din Barbastro, cu peste 20 de ani în urmă.

Don José le-a înfruntat cu la fel de multă putere. Toţi spun că afacerea lui a sfârşit prost pentru că unii au profitat de încrederea lui, de buna lui credinţă. El a fost mereu şi în toate un cavaler autentic. A găsit de lucru imediat, în alt oraş, rămânând în comerţul cu textile. La începutul anului 1915,

a plecat la Logroño, ca să înceapă să lucreze, să caute casă pentru familie şi să pună totul în ordine înainte să se mute toţi.

Cei doi copii, Carmen şi Josemaría, şi-au continuat ca de obicei cursul vieţii. Îşi petreceau verile în Fonz. Se întorceau la 1 septembie în Barbastro şi, câteva zile mai târziu, la primele ore ale dimineţii, luau diligenţa din Huesca, mergând acum la Logroño.

Citat de Salvador Bernal, Însemnări despre viaţa Fondatorului Opus Dei