Sfântul Josemaría ne-a învăţat să avem învăţătura doctrinară a teologilor şi mila copiilor. Cuvintele sale, transpuse fidel în viaţa sa, m-au încurajat să răspândesc un mesaj creştin pentru diferite colţuri ale pământului.

Dar… cum să transmit adevărurile de credinţă către multe persoane şi, în acelaşi timp, să rămân acasă cu familia mea? Am opt copii.

Răspunsul a venit curând. Când primii mei copii erau bebeluşi, în timp ce dormeau, am scris prima carte: “Hablo a mis hijos de Diosµ (“Le vorbesc copiilor mei despre Dumnezeuµ). După aceea, prinsă în ritmul trepidant al unei familii numeroase, am publicat încă opt titluri.

A scrie cărţi este o muncă în ansamblu flexibilă. Nu trebuie să respecţi un program strict. Se armonizează cu şedinţele de la şcoala copiilor, cu vizitele la rude şi prieteni şi cu prezenţa acasă atunci când îţi convine. Nu este nevoie nici de un birou. Abia dacă este nevoie de un computer simplu pentru etapa finală. Am un caiet în geantă şi, când merg cu trenul, în sala de aşteptare a unui medic sau în liniştea bibliotecii publice, în timp ce copiii mei sunt la liceu, la facultate sau la serviciu, dau o formă literară însemnărilor mele.

În ultima vreme, am optat pentru romanele pentru copii, în care misterul şi aventura au drept fundal un scenariu creştin: personajele se roagă, merg la liturghia de duminică, se străduiesc să transpună în viaţă virtuţile omeneşti şi să folosească în mod potrivit tehnologia care ne năuceşte: televiziunea, internetul etc.

De asemenea, mă străduiesc ca aceste romane să fie cât mai captivante posibil. Dacă nu, cine le-ar citi? Astfel, pot ajunge departe.

Uneori, scrisul este dificil. Este dificil ca aceste mesaje transcendente să se întrepătrundă într-o intrigă foarte, foarte captivantă. Dar moştenirea Sfântului Josemaría, care considera transmiterea doctrinei drept o pasiune dominantă, este lumina şi motorul pentru ca, în paginile unui roman poliţist, să se poată savura într-un mod natural şi atractiv mesajul credinţei.