Cuprins
1. Cum a avut loc venirea Duhului Sfânt?
2. Cine este Duhul Sfânt?
3. Care este numele propriu și care sunt denumirile Duhului Sfânt?
4. Ce simboluri ale Duhului Sfânt întâlnim în Sfânta Scriptură?
5. Ce misiune au Isus Cristos și Duhul Sfânt în istoria Răscumpărării?
6. Cum acționează Duhul Sfânt în viața creștinului?
7. Ce sunt darurile Duhului Sfânt? Care sunt ele?
8. De ce se spune că Duhul Sfânt a pregătit-o pe Maria cu harul Său?
Te poate interesa • 10 zile de pregătire pentru sarbatoarea Duhului Sfânt •
Tema a 12-a: Cred în Duhul Sfânt. Cred în Sfânta Biserică
• 50 preguntas sobre Jesucristo y la Iglesia • Care sunt și în ce constau Fericirile? • Care sunt faptele de milostenie? • Rugăciuni obișnuite
1. Cum a avut loc venirea Duhului Sfânt?
Sfântul Luca relatează acest eveniment în Faptele Apostolilor, capitolele 1 și 2. Înainte de Înălțare, Isus le poruncise ucenicilor „să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt peste puține zile”. Și le-a mai spus: „Când Duhul Sfânt va veni asupra voastră, veți primi putere și Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului”.
Câteva zile mai târziu – continuă Sfântul Luca – „pe când se aflau toți împreună în același loc, deodată s-a auzit din cer un vuiet ca de vânt puternic care vine repede și a umplut toată casa în care ședeau. Și li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Atunci toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi”.
În această zi se revelează pe deplin Preasfânta Treime și, de atunci înainte, Împărăția vestită de Cristos este deschisă tuturor celor care cred în El.
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Sfântul Luca relatează, de asemenea, că după ce Sfântul Petru a proclamat Învierea lui Cristos, mulți dintre cei care îl ascultau s-au apropiat întrebând: „Ce trebuie să facem, fraților?”. Apostolul le-a răspuns: „Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt”. În ziua aceea – ne spune textul sacru – aproape trei mii de persoane au fost adăugate Bisericii.
Faptele Apostolilo , povestindu-ne evenimentele din acea zi de Rusalii când Duhul Sfânt S-a pogorât sub formă de limbi de foc asupra discipolilor Domnului nostru, ne fac martori ai marii manifestări a puterii lui Dumnezeu, prin care Biserica și-a început drumul printre neamuri. Victoria pe care Cristos –prin ascultarea Sa, prin jertfa Sa pe Cruce și prin Învierea Sa– o obținuse asupra morții și păcatului, s-a revelat atunci în toată splendoarea sa divină (E Cristos care trece, nr. 127).
O cale sigură de umilinţă este să meditezi cum, deşi lipsiți de talent, de renume şi de avere, putem fi instrumente eficiente, dacă mergem la Duhul Sfânt, pentru ca să ne dea darurile sale.
Cu toate că au fost învăţaţi de Isus timp de trei ani, Apostolii au fugit, înspăimântaţi în faţa duşmanilor lui Cristos. Totuşi, după Rusalii, s-au lăsat biciuiţi şi încarcerați şi au sfârşit prin a-şi da viaţa, ca mărturie a credinţei lor. (Brazdă, nr. 283).
Ajută-mă să cer noi Rusalii, care să înflăcăreze încă o dată pământul (Brazdă, nr. 213).
2. Cine este Duhul Sfânt?
Duhul Sfânt este una dintre cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi. El este Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Fiul și, împreună cu Tatăl și cu Fiul, primește aceeași adorare și aceeași slavă, după cum mărturisește din vechime Simbolul de credință niceo-constantinopolitan.
De aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul, El este inseparabil de Ei atât în viața intimă a Treimii, cât și în darul de iubire oferit lumii. Însă, adorând Preasfânta Treime dătătoare de viață, de o ființă și nedespărțită, credința Bisericii mărturisește și distincția Persoanelor divine.
Când Tatăl Îl trimite pe Cuvântul Său, Îl trimite și pe Duhul Său: este o misiune comună în care Fiul și Duhul Sfânt sunt distincți, dar inseparabili. Fără îndoială, Cristos este Cel care Se manifestă, imaginea vizibilă a Dumnezeului nevăzut, însă Duhul Sfânt este Cel care Îl revelează.
Catehismul Bisericii Catolice, nr. 687-689.
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Inima are nevoie atunci, de a o deosebi şi de a o adora pe fiecare dintre persoanele divine. Într-un fel, este o descoperire, pe care o face sufletul în viaţa supranaturală, ca una dintre acele mici fiinţe care îşi deschide ochii asupra existenţei. Şi discută cu dragoste cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt; şi se supune cu uşurinţă acţiunii Duhului Sfânt dătător de viaţă, care ne dăruieşte fără să merităm: darurile şi virtuţile supranaturale! (Prietenii lui Dumnezeu, nr 3
Discipolii, care fuseseră deja martori ai gloriei Celui Înviat, au experimentat în ei înșiși puterea Duhului Sfânt: mintea și inima li s-au deschis unei lumini noi. Îl urmaseră pe Cristos și primiseră învățăturile Lui cu credință, dar nu reușeau întotdeauna să le pătrundă pe deplin sensul: era necesar să vină Duhul adevărului, ca să-i facă să înțeleagă toate lucrurile. Ei știau că numai în Isus puteau găsi cuvinte de viață veșnică și erau dispuși să-L urmeze și să-și dea viața pentru El, dar erau slabi și, când a sosit ceasul încercării, au fugit, lăsându-L singur. În ziua Rusaliilor toate acestea au trecut: Duhul Sfânt, care este Duhul tăriei, i-a făcut fermi, încrezători, îndrăzneți. Cuvântul Apostolilor răsună cu tărie și avânt pe străzile și piețele Ierusalimului (E Cristos care trece, nr. 127).
3. Care este numele propriu și care sunt denumirile Duhului Sfânt?
Termenul „Duh” traduce cuvântul ebraic Ruah, al cărui sens primar este suflare, aer, vânt. Pe de altă parte, „Duh” și „Sfânt” sunt atribute divine comune celor Trei Persoane dumnezeiești. Dar unind cei doi termeni, Scriptura, liturgia și limbajul teologic desemnează Persoana inefabilă a Duhului Sfânt, fără posibilitate de echivoc cu celelalte întrebuințări ale termenilor „duh” și „sfânt”.
Denumirile Duhului Sfânt
Când vestește și promite venirea Duhului Sfânt, Isus Îl numește „Paraclet”, literalmente: „Cel care este chemat alături”, ad-vocatus. „Paraclet” este tradus, de obicei, prin „Mângâietorul”. Domnul însuși îl numește pe Duhul Sfânt „Duhul Adevărului”.
În afara numelui propriu, care e cel mai folosit în Faptele Apostolilor și în Scrisori, la Sfântul Paul se întâlnesc denumirile: Duhul făgăduinței, Duhul înfierii, „Duhul lui Cristos”, „Duhul Domnului”, „Duhul lui Dumnezeu”, iar la Sfântul Petru, „Duhul slavei”.
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 691-693
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
4. Ce simboluri ale Duhului Sfânt întâlnim în Sfânta Scriptură?
Apa Botezului semnifică acțiunea Duhului Sfânt în suflet. Focul este simbol al Duhului Sfânt deoarece, sub forma unor limbi „ca de foc”, El S-a coborât asupra ucenicilor în dimineața Rusaliilor și i-a umplut de prezența Sa. Tradiția spirituală a păstrat acest simbolism al focului ca fiind unul dintre cele mai expresive semne ale acțiunii Duhului Sfânt. Porumbelul este, de asemenea, un simbol al Duhului Sfânt, deoarece atunci când Cristos a ieșit din apa botezului Său, Duhul Sfânt a coborât și S-a așezat asupra Lui sub chip de porumbel. Aceasta este imaginea cel mai frecvent folosită în artă pentru a reprezenta cea de-a Treia Persoană a Preasfintei Treimi.
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 694-701
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Cărțile din care citea aveau mereu ca semn de carte o fâșie de hârtie cu această deviză, scrisă cu litere mari și energice: „Ure igne Sancti Spiritus!“: să arzi de flacăra Duhului Sfânt!
Dacă ești epuizat, dezgustat de toate, îndreaptă-te plin de încredere spre Domnul, spunându-I, ca unuia dintre prietenii noștri: „Isuse, este rândul tău să vezi ce trebuie să faci…: eu, chiar înainte de a începe să mă zbat, sunt deja ostenit“.
— Și El îți va da din puterea sa.
5. Ce misiune au Isus Cristos și Duhul Sfânt în istoria Răscumpărării?
Isus nu-L revelează pe deplin pe Duhul Sfânt până după Învierea Sa. Totuși, Îl sugerează treptat, chiar și în învățătura Sa către mulțime, când descoperă că trupul Său va fi hrană pentru viața lumii. Îl sugerează de asemenea lui Nicodim, Samaritencei și celor care participă la sărbătoarea Corturilor. Ucenicilor Săi le vorbește despre El în mod deschis în legătură cu rugăciunea: acest lucru este consemnat de sfântul Luca în versetul 11 al Evangheliei sale: «Dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din cer va da Duhul Sfânt celor care Îl cer». Iar când le explică mărturia pe care vor trebui să o dea spune: «Când veți fi arestați, să nu vă îngrijorați de ceea ce veți spune, nici cum veți vorbi. La momentul potrivit vi se va spune ce aveți de spus. Căci nu voi veți fi cei care vorbesc, ci Duhul Tatălui va vorbi prin voi».
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 689-690
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Domnul Nostru Isus Cristos vrea acest lucru: trebuie să-L urmăm îndeaproape. Nu există alt drum. Aceasta este opera Duhului Sfânt în fiecare suflet – şi într-al tău: fii docil, nu opune rezistenţă lui Dumnezeu, până când El va face din biata ta carne un Crucifix!
Și noi, la fel ca cei dintâi care s-au apropiat de Sfântul Petru în ziua Rusaliilor, am fost botezați. În botez, Tatăl nostru Dumnezeu a luat în stăpânire viața noastră, ne-a încorporat în cea a lui Cristos și ni L-a trimis pe Duhul Sfânt. Domnul, –ne spune Sfânta Scriptură–, ne-a mântuit prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt, pe care L-a revărsat din belșug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, pentru ca, justificați prin harul Lui, să devenim în speranță moștenitori ai vieții veșnice.
6. Cum acționează Duhul Sfânt în viața creștinului?
«Nimeni nu poate spune: „Isus este Domn!” decât prin lucrarea Duhului Sfânt», spune sfântul Paul în Epistola către Corinteni. Iar în Epistola către Galateni: «Dumnezeu a trimis în inimile noastre Duhul Fiului Său care strigă: Abba, Tată!». Cunoașterea credinței nu este posibilă decât în Duhul Sfânt. Pentru a intra în contact cu Cristos, este necesar mai întâi să fi fost atras de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, împreună cu Preasfânta Treime, vine să locuiască în suflet prin sacramentul Botezului. Duhul Sfânt, prin harul Său, este „primul” care ne trezește în credință și ne inițiază în viața nouă care presupune cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat și a Celui pe care L-a trimis, Isus Cristos.
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 737-742
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Merită să-ți joci viața, dăruindu-te în întregime, pentru a răspunde dragostei și încrederii pe care Dumnezeu le-a pus în noi. Merită, în primul rând, să ne hotărâm să luăm în serios credința noastră creștină. Recitând Crezul, mărturisim că credem în Dumnezeu Tatăl atotputernicul, în Fiul Său Isus Cristos care a murit și a înviat, și în Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul. Mărturisim că Biserica una, sfântă, catolică și apostolică este trupul lui Cristos, însuflețit de Duhul Sfânt. Ne bucurăm în fața iertării păcatelor și a speranței învierii viitoare. Dar, aceste adevăruri, pătrund ele oare până în adâncul inimii sau rămân, poate, doar pe buze? Mesajul divin al biruinței, al bucuriei și al păcii din ziua Rusaliilor trebuie să fie temelia de nezdruncinat al modului de a gândi, de a reacționa și de a trăi al fiecărui creștin.
E Cristos care trece, nr. 129
Un raţionament care conduce la pace şi pe care Sfântul Duh îl dă acelora care vor să facă Voia Domnului: „Dominus regit me, et nihil mihi deerit“ — Domnul mă conduce şi nimic nu-mi va lipsi.
Ce ar putea nelinişti un suflet care-şi repetă cu încredere aceste cuvinte?
7. Ce sunt darurile Duhului Sfânt? Care sunt ele?
Darurile Duhului Sfânt revărsate în sufletul creștinului duc virtuțile la desăvârșire și îi fac pe credincioși docili pentru a urma cu promptitudine și iubire, în viața lor zilnică, inspirațiile divine. Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt sunt: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, evlavia și frica de Dumnezeu.
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 1830-1831
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
A treia persoană a Sfintei Treimi – dulce oaspete al sufletului24 – îşi oferă darurile: darul înţelepciunii, al înţelegerii, al sfatului, al tăriei, al ştiinţei, al pietăţii, al fricii de Dumnezeu.
Prietenii lui Dumnezeu, nr. 92
Duhul Sfânt, cu darul pietăţii, ne ajută să ne considerăm cu certitudine fii ai lui Dumnezeu. Şi, fii ai lui Dumnezeu, de ce am fi trişti? Tristeţea este zgura egoismului; dacă vrem să trăim pentru Domnul, nu ne va lipsi bucuria, chiar dacă vom descoperi greşelile noastre şi mizeriile noastre. Bucuria intră în viaţa de rugăciune, până când nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să începem să cântăm, pentru că iubim, şi a cânta este un lucru pe care îl fac îndrăgostiţii.
Prietenii lui Dumnezeu, nr. 92
Între darurile Duhului Sfânt, aș spune că există unul de care toți creștinii au o nevoie deosebită: darul înțelepciunii care, făcându-ne să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne desfătăm în Dumnezeu, ne pune în situația de a putea judeca cu adevăr situațiile și lucrurile din această viață. (…) Aceasta nu înseamnă că creștinul nu observă tot binele care există în omenire, că nu apreciază bucuriile pure, că nu participă la aspirațiile și idealurile pământești. Dimpotrivă, le simte pe toate acestea din adâncul sufletului, le împărtășește și le trăiește cu o profunzime deosebită, întrucât cunoaște mai bine decât oricine profunzimile spiritului uman.
E Cristos care trece, nr. 133
8. De ce se spune că Duhul Sfânt a pregătit-o pe Maria cu harul Său?
Duhul Sfânt a pregătit-o pe Maria cu harul Său. Se cuvenea ca Maica Aceluia în care „locuiește toată plinătatea dumnezeirii trupește” să fie „plină de har”. În Maria, Duhul Sfânt împlinește planul binevoitor al Tatălui. Fecioara Îl zămislește și Îl naște pe Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt. Fecioria ei devine o rodnicie unică prin puterea Duhului și a credinței. În sfârșit, prin Maria, Duhul Sfânt începe să-i aducă pe oameni în comuniune cu Cristos, „obiect al iubirii binevoitoare a lui Dumnezeu”.
Catehismul Bisericii Catolice, nn. 721-726
Texte ale Sfântului Josemaría pentru meditație
Este drept ca Tatăl, Fiul și Sfântul Duh s-o încununeze pe Sfânta Fecioară ca Regină, stăpânind asupra întregii creații.
— Profită deci de puterea ei! Plin de îndrăzneală filială, alătură-te acestei sărbători a Cerului — iar eu, pe Maica Domnului, care e și Mama mea, o încunun cu mizeriile mele purificate, deoarece nu am nici pietre prețioase, nici virtuți.
— Îndrăznește să faci și tu la fel!
Maria se arată transformată într-un mod sfânt, în inima sa preacurată, în faţa umilinţei lui Dumnezeu: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Umilinţa fecioarei este consecinţa acestui abis insondabil de har, care se produce cu întruparea celei de-a doua persoane a Sfintei Treimi în trupul mamei sale pururea neprihănită.
Prietenii lui Dumnezeu, nr. 96
Pentru a ști mai mult: Catehismul Bisericii Catolice (CBC), Cap. III: Cred în Duhul Sfânt, nn 683-686