Evanghelia zilei de vineri: Preasfânta Inimă a lui Isus (A)

Comentariu la Evanghelia Solemnității Preasfintei Inimi a lui Isus (Ciclul A): „Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Să alergăm la mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca să nu încetăm niciodată să ne minunăm în fața acestui mister: noi suntem comoara Inimii lui Dumnezeu.

Comentario del Evangelio de la Solemnidad del Sagrado Corazón de Jesús, ciclo A

Evanghelie (Mt 11,25-30)

În acel timp, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te preamăresc Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și învățați și le-ai revelat celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorința ta. Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară”.

Comentariu la Evanghelie

Astăzi, în Biserică, celebrăm sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. Este o sărbătoare dedicată cinstirii Domnului nostru. Preasfânta Inimă a lui Isus este simbolul iubirii divine: Inima lui Isus ca expresie a dăruirii Sale totale și a iubirii Sale depline față de oameni.

În anul 1675, Isus i-a spus sfintei Margareta Maria Alacoque că dorește ca sărbătoarea Preasfintei Inimi să fie celebrată în vinerea de după octava Corpus Christi. În anul 1856, această sărbătoare a devenit sărbătoare universală în Biserică. Sfântul Ioan Paul al II-lea, mare devot al Preasfintei Inimi, spunea: „Această sărbătoare ne amintește misterul iubirii lui Dumnezeu pentru oamenii din toate timpurile”.

Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus are o semnificație foarte profundă pentru creștini. Când ne referim la inima unei persoane, ne gândim la afecțiunile sale, la sentimentele sale, la felul său de a iubi. Dar, așa cum ne amintește sfântul Josemaría, „când în Sfânta Scriptură se vorbește despre inimă, nu este vorba de un sentiment trecător care aduce emoție sau lacrimi. Se vorbește despre inimă pentru a se referi la persoana care, așa cum a afirmat însuși Isus Cristos, se îndreaptă în întregime –suflet și trup– spre ceea ce consideră binele ei: căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”[1].

Pentru a cunoaște cum este Inima lui Isus, Biserica ne prezintă astăzi rugăciunea Sa de laudă adresată Tatălui. Cuvintele Lui ne arată cum este Inima Sa. Ne descoperă că ceea ce dorește cel mai mult este să-L laude pe Tatăl și că Își îndreaptă mesajul către cei mici. În contrast cu cei care nu cred în El, Isus Se umple de bucurie pentru cei care Îl primesc: oamenii smeriți, care nu se încred în propria lor înțelepciune și nu se consideră pe ei înșiși prudenți și înțelepți. Acest pasaj a fost numit „nestemata Evangheliilor sinoptice”, deoarece cuprinde rugăciunea lui Isus, care Îl numește pe Dumnezeu Tată, pentru că El ni Se arată ca Acela care Îl cunoaște pe Dumnezeu și care a primit totul de la El și pentru că este Cel care ni-L revelează nouă, oamenilor, dacă Îl primim cu smerenie.

Emoționantul Său „Da, Tată!” exprimă adâncul Inimii Sale, adeziunea Sa deplină la voința Tatălui; este un ecou al lui „Fiat” rostit de Mama Sa în momentul Întrupării și un preludiu al ceea ce Isus va spune în agonia de pe Calvar: o acceptare totală a planurilor Tatălui.

Isus ne eliberează de jugul nostru. Cuvântul „jug” era folosit pentru a desemna Legea lui Moise, care, în timp, fusese împovărată cu practici devenite greu de suportat. Însă Isus restaurează o Alianță Nouă, în care atrage prin legăturile iubirii. Jugul Său este ușor, pentru că El îl poartă împreună cu noi.

„Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima”, expresie pe care o regăsim și în Fericiri și care, în Vechiul Testament, desemnează pe cel care renunță la mânie și își pune încrederea în Dumnezeu. „Îți mulțumesc, Isuse al meu, și dă-ne o inimă pe măsura Inimii Tale!”[2].

Astăzi este o zi pentru a pătrunde mai adânc în Preasfânta Inimă a lui Isus și pentru a crede că iubirea Lui este nevoia cea mai profundă a propriei noastre inimi. Să alergăm la mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca să nu încetăm niciodată să ne minunăm în fața acestui mister: noi suntem comoara Inimii lui Dumnezeu.

[1] Sfântul Josemaría Escrivá, E Cristos care trece, nr. 164.

[2] Sfântul Josemaría Escrivá, Brazdă, nr. 813.