Evanghelie (Mc 11,27-33)

În acel timp:

Au venit din nou la Ierusalim și, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii și bătrânii și-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să le faci?” 

Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, și dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeți-mi!” 

Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu ați crezut în el?» Să spunem, dimpotrivă, «De la oameni»?” – le era frică de mulțime căci toți considerau că Ioan era într-adevăr un profet. 

Așadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. 

Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.

Comentariu la Evanghelie

Purificarea Templului i-a lăsat uimiți pe conducătorii religioși ai poporului. A fost un fel de restaurare a cultului, asemănătoare cu cea din vremea Macabeilor; atunci a fost o sărbătoare foarte solemnă: „au celebrat-o timp de opt zile cu bucurie” (2 Mac 10,6), pentru că fuseseră învinși dușmanii poporului lui Dumnezeu care profanaseră Templul. Dar acum profanarea venea din interiorul poporului: autoritățile permiseseră ca Casa lui Dumnezeu să înceteze să mai fie casă de rugăciune și să devină casă de negoț. Era nevoie de o autoritate superioară, cea a lui Isus, pentru a restabili ordinea în acel loc sfânt.

Ne surprinde și pe noi acest dialog. Isus, în fața unei întrebări neîncrezătoare, răspunde cu o altă întrebare, invitând interlocutorul la examen de conștiință. Așa procedează adesea Învățătorul când întâlnește o atitudine ostilă față de acțiunile și învățăturile sale. Cine îl ascultase pe Botezător și primise predica lui era bine dispus să-L primească pe Isus ca Învățător. Dar acei conducători nu au primit cu smerenie slujirea lui Ioan. Nu recunosc adevărul acelor cuvinte profetice, aplicate înaintemergătorului: „Este ca focul topitorului și ca leșia spălătorilor. Se va așeza să topească și să curețe argintul; îi va curăța pe fiii lui Levi, îi va rafina ca pe aur și argint, și astfel vor putea aduce Domnului o jertfă dreaptă” (Mal 3,2-3). Pentru că nu acceptau purificarea inimilor lor, nu au înțeles purificarea Templului.

Avem nevoie de un efort interior pentru a-L înțelege pe Isus în toate gesturile și cuvintele Sale. Acei oameni nu au fost simpli ca porumbeii; de aceea Isus s-a arătat înțelept ca un șarpe (cf. Mt 10,16) și i-a lăsat fără răspuns. Nu a putut exista un dialog sincer. Sinceritatea este necesară pentru înțelegerea cu ceilalți și, în primul rând, cu Dumnezeu. Este o virtute care ajunge să se transforme în simplitate.

O vedem la Fecioara Maria, în dialogul cu Arhanghelul, care s-a încheiat cu un „fie mie după cuvântul tău” simplu și plin de dăruire. Îi cerem ei acest dar, pentru a putea vorbi cu Dumnezeu și, cunoscându-L tot mai mult în fiecare zi, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Astfel, conștienți că suntem și noi temple ale lui Dumnezeu (cf. 1 Cor 3,16-17), vom dori purificarea păcatelor noastre.