Evanghelie Mt 8,5-17
Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: „Doamne, servitorul meu zace în casă, paralizat, suferind groaznic”.
El i-a spus: „Voi veni eu însumi și-l voi vindeca”.
Dar centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, dar spune numai un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat. Căci și eu sunt un om supus autorității; având soldați în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, și altuia: «Vino!», iar el vine, și servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.
Auzind, Isus a rămas uimit și a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că nu am găsit la nimeni în Israel o astfel de credință. De aceea vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă în împărăția cerurilor împreună cu Abraham, Isaac și Iacob, iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul din afară. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”.
Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ți se facă după cum ai crezut!”
Și în ceasul acela servitorul lui a fost vindecat.
Intrând Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră. I-a atins mâna și febra a lăsat-o. Ea s-a ridicat și a început să-i slujească. La lăsatul serii, i-au adus mulți posedați de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt și i-a vindecat pe toți cei bolnavi, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.
Comentariu la Evanghelie
Afecțiunea centurionului față de slujitorul său este cea care îl împinge să se apropie de Domnul. Își iubește slujitorul bolnav, iar această afecțiune îl face să depășească eventualele respecturi omenești.
El arată și o mare delicatețe față de Isus. Când un iudeu intra în casa unui păgân, contracta o impuritate legală, potrivit Legii lui Moise. De aceea, voia să-L scutească pe Isus de a trebui să intre în casa sa. Se remarcă această delicatețe a centurionului față de Domnul.
Dar, mai presus de toate, uimește credința sa în puterea lui Isus. Așa cum el, ca centurion roman, are autoritate asupra soldaților, este conștient că autoritatea lui Dumnezeu este infinit mai mare: tot ceea ce spune El se împlinește. Credința lui a fost eficace, pentru că în acel moment slujitorul s-a vindecat. Iar Isus rămâne impresionat de credința lui: „Adevăr vă spun: la nimeni în Israel n-am găsit o credință atât de mare”. Ce laudă minunată! Să-I cerem Domnului credința centurionului.
Liturgia Bisericii preia cuvintele centurionului pentru a ne însufleți credința în momentul primirii lui Isus însuși în Sfânta Euharistie. Pentru că și credința trebuie să fie smerită. Smerenia centurionului a fost poarta prin care Domnul a intrat, nu doar pentru a vindeca trupul bolnavului, ci și pentru a pătrunde în sufletul centurionului.
După această primă minune, Isus o vindecă pe soacra lui Petru, care îndată începe să-i slujească. Iar mai departe continuă să-i vindece pe bolnavi și să alunge duhurile celor posedați. Isus Se lasă mișcat de suferința omenească și o face a Sa: „El a luat asupra Lui slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre” (Is 53,4).
Și noi avem bolile noastre lăuntrice: păcatele noastre. Să alergăm cu credință la Domnul, mai ales în Sacramente și în rugăciune. Când Isus găsește în noi credința centurionului, când ne încredem în El, vine în ajutorul nostru.