Evanghelie (Mt 9,35-38; 10,1.6-8)

Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. Văzând mulțimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor. 

Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui”.

Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge și să vindece orice boală și orice neputință. 

„Mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Mergând, predicați: «S-a apropiat împărăția cerurilor». Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, în dar să dați”.

Comentariu la Evanghelie

Străbătând toate cetățile și satele, Isus își dă seama că sunt mulți bolnavi de vindecat și multe urechi însetate să asculte Evanghelia Împărăției. Matei ne spune că, văzând toată mulțimea, Domnul „s-a umplut de compasiune” și, cu inimi pline de milostivire, își exprimă dorința de a împărtăși acest sentiment cu alte inimi. „Rugați-L deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Lui”, persoane care să-L poată ajuta să poarte povara sufletelor.

Când citim aceste cuvinte, poate ne gândim mai întâi la necesitatea de a exista vocații la o dăruire totală în preoție, celibat sau viața consacrată; iar noi să colaborăm cum putem.

Este adevărat că, chemându-i pe Cei Doisprezece, Isus transmite o putere specială pentru anumite misiuni determinate și necesare vieții Bisericii, precum celebrarea sacramentelor.

Dar Domnul îi cere tuturor botezaților să participe la misiunea de a duce Evanghelia cu viața lor până la marginile pământului. „Dacă ne luptăm zilnic pentru a atinge sfințenia fiecare în propria stare în lume și în exercitarea propriei profesii, în viața noastră obișnuită, îndrăznesc să afirm că și pe noi Domnul ne va face instrumente capabile să înfăptuiască minuni și, dacă va fi nevoie, chiar dintre cele mai extraordinare” (Sf. Josemaría, Prietenii lui Dumnezeu, nr. 262)”

Putem să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea o privire asupra lumii și a oamenilor după măsura ochilor Săi plini de milostivire. Astfel, ne vom umple de o sfântă compasiune față de cei „chinuiți și împovărați” și îi vom putea apropia de iubirea Lui pentru ei.