Evanghelia zilei de sâmbătă: În numele Meu

Comentariu la Evanghelia din sâmbăta săptămânii a 6-a a Paștelui: „În ziua aceea veți cere în numele Meu”. Să ne rugăm cu mai multă credință Tatăl nostru, rugăciunea Domnului pentru noi, cerând ca întotdeauna și în toate să împlinim voința Sa.

Evanghelie (In 16,23-28)

În acel timp, i-a spus Isus discipolilor săi:

„În ziua aceea nu mă veți mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. Până acum nu ați cerut nimic în numele meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu. În ziua aceea, veți cere în numele meu și nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi; de fapt, Tatăl însuși vă iubește pentru că voi m-ați iubit și ați crezut că eu am ieșit de la Dumnezeu. Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și mă duc la Tatăl”.

Comentariu la Evanghelie

Isus a folosit mai multe comparații în predica Sa pentru a-i îndemna la rugăciune stăruitoare către Dumnezeu: credința ca un grăunte de muștar, parabola văduvei și a judecătorului nedrept, cea a prietenului stăruitor… Acum, fără comparații, revelează că orice cerere trebuie adresată Tatălui în numele lui Isus. Ucenicii trebuie să fi rămas surprinși auzind „în numele Meu”. Era ca și cum le-ar fi spus: „Eu sunt Numele lui Dumnezeu”. În El Îl au pe Fiul lui Dumnezeu, care este în deplină comuniune cu Dumnezeu Tatăl. Astfel îl învăța sfântul Paul pe Timotei: „Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus” (1 Tim 2,5).

Ucenicii, mai ales în rugăciunea Psalmilor, Îi cereau deja lui Dumnezeu cu încredere, Îl lăudau și Îi mulțumeau, invocând numele Domnului: „Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Preaînalt” (Ps 7,18). „Mă bucur și mă veselesc în Tine și cânt numelui Tău, Preaînalte!” (Ps 9,3). „Domnul să te asculte în ziua necazului, să te ocrotească numele Dumnezeului lui Iacob. (…) Unii se încred în care, alții în cai; noi invocăm numele Domnului Dumnezeului nostru” (Ps 20,2.8). Și învățaseră chiar de pe buzele lui Isus cel mai bun mod de a se ruga: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău”. Acum descopereau că acest Nume al Domnului este „Isus”, Cel care le vorbește și în care își pot pune toată încrederea.

Toată rugăciunea noastră trebuie să urmeze acest parcurs: către Tatăl, „prin Isus Cristos, Domnul nostru”, așa cum facem deja în mod constant în rugăciunea liturgică. Poate că adesea simțim că ne lipsește credința și facem a noastră cererea apostolilor: „Mărește-ne credința” (Lc 17,5). Astfel crește unirea noastră cu El, până când ajungem să ne rugăm cu tot mai multă convingere: „facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”.

Sfântul Josemaría se ruga adesea și a lăsat scrisă, cu accent deosebit, această rugăciune fundamentală de cerere: „Facă-se, împlinească-se, lăudată şi veşnic preamărită să fie preadreapta şi preabuna Voinţă a lui Dumnezeu asupra a toate cele. – Amin. – Amin”[1].

[1] Sfântul Josemaría, Drum, nr. 691.