Evanghelia zilei de sâmbătă: Cei bogați în Împărăția cerurilor

Comentariu la Evanghelia zilei de sâmbătă din săptămâna a 9-a de peste an: „Adevăr vă spun: această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie, căci toți au pus din prisosul lor; ea însă, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce îi rămăsese ca să trăiască”. Această femeie săracă ne oferă un exemplu viu despre cum sărăcia creștină ne face mai liberi pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe ceilalți.

Evanghelie (Mc 12,38-44)

În timpul acela, în învățătura lui mai spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile de onoare la ospețe. Ei mănâncă avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.

Stând în fața vistieriei, privea cum punea mulțimea banii în caseta pentru ofrande. Mulți bogați puneau mult. A venit și o văduvă săracă și a pus două monede mici, câțiva bani.

Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă, a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei”.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelia de astăzi, sfântul Marcu relatează episodul unei femei văduve și sărace care pune câteva monede în cutia pentru ofrande a templului, câștigând astfel lauda Domnului.

Cuvintele lui Isus despre generozitatea acestei femei bune, care „a pus tot ce avea”, lasă să se întrevadă o profundă bucurie și admirație a Domnului față de ea.

În timpul Predicii de pe Munte, Domnul îi lăudase deja pe „cei săraci cu duhul, pentru că a lor este Împărăția cerurilor” (Mt 5,3). Sărăcia este o virtute creștină care ne ajută să dăm valoarea adevărată lucrurilor materiale și să ne orientăm toate dorințele și toate puterile spre dobândirea bunurilor nepieritoare.

Uneori această virtute se va trăi în lipsa bunurilor materiale, chiar și a celor considerate necesare pentru a trăi. Alteori, sărăcia nu va presupune această lipsă, dar nevoia de a trăi cu această dorință de a dobândi bunurile nepieritoare va fi aceeași.

De aceea, sărăcia este o virtute care are mult de-a face cu mărinimia inimii și, de asemenea, cu libertatea, pentru a nu deveni sclavii lucrurilor pământești.

La aproape douăzeci de secole distanță, în timpul unei șederi a sfântului Josemaría în Argentina, la una dintre numeroasele întâlniri pe care le-a avut, a luat cuvântul o femeie de vârstă mijlocie care, cu multă simplitate, i-a spus că era săracă. A adăugat că nu se simțise niciodată nefericită din cauza condiției sale modeste, dar a recunoscut apoi că în acel moment îi părea rău că nu avea mai multe bunuri, pentru că i-ar fi plăcut să-i ofere mai multe lucruri sfântului Josemaría, ca acestea să poată fi folosite în slujba sufletelor.

În înregistrarea video care există din acel moment, se vede cum sfântul Josemaría este profund mișcat de cuvintele acelei femei, săracă în bunuri pământești, dar foarte bogată în dorința de generozitate și de dăruire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Ne putem gândi că Domnul a simțit ceva asemănător în fața scenei văduvei care arunca acele monede în cutia templului.

Să-I cerem Domnului să ne ajute să trăim adevărata sărăcie creștină, care ne face mai liberi pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe frații noștri.