Evanghelia zilei de sâmbătă: Ca să fim copii buni, să spunem „bună dimineața”

Comentariu la Evanghelia de sâmbătă din prima săptămână a Postului Mare. „Dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți?” Într-o lume plină de fețe posomorâte, noi, creștinii, suntem chemați să răspândim un zâmbet – rodul bucuriei de a ne ști copii ai Tatălui.

Evanghelie (Mt 5,43-48)

În acel timp, Isus i-a spus discipolilor săi:

Ați auzit că s-a spus: Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău.

Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să fiți fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare nu fac același lucru și păgânii?

Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.

Comentariu la Evanghelie

Dumnezeu nu a așteptat ca noi să-L iubim. El ne-a iubit mai întâi (1 In 4,19). Dar nu doar atât: El ne-a iubit și după păcatul originar. Ne iubește înainte, în timpul și după fiecare cădere. Ne iubește în ciuda slăbiciunilor noastre. Și, după Cruce, ne privește ca pe cei pentru care Fiul Său și-a dat viața. Noi valorăm tot sângele lui Cristos. Cu alte cuvinte, în ochii lui Dumnezeu, valorăm totul.

Așa se comportă Domnul și tot așa dorește să ne comportăm și noi. Problema este că noi, oamenii, suntem foarte pricepuți în a găsi scuze.

Vecinul care mi-e antipatic pentru că, odată, nu m-a salutat. Vânzătoarea de la magazinul din colț care, într-o zi, m-a servit fără măcar să se uite la mine. Funcționarul de la bancă, care nu face nimic pentru a-mi rezolva problema.

Cumnata mea, care e prea insistentă. Șeful meu, care e insuportabil. Copiii mei, care par de nestăpânit.

Și lista ar putea continua la nesfârșit. Despre fiecare persoană pe care o cunoaștem, am putea spune un defect, o greșeală, chiar și un rău pe care ni l-a făcut. Dar Isus, în acest pasaj din Predica de pe Munte, este categoric: nu există scuze. Domnul ne-a iubit mai întâi și pentru toți și-a dat viața. Isus nu a refuzat să salute pe nimeni – nici măcar pe Iuda în Grădina Ghetsemani.

Într-o lume plină de întuneric, noi, creștinii, suntem chemați să aducem lumină. Într-o lume plină de fețe posomorâte, noi suntem cei care trebuie să răspândim un zâmbet. Într-o lume în care oamenii privesc în pământ și au urechile ocupate cu căști, noi suntem cei chemați să spunem întotdeauna, indiferent de situație: „bună dimineața”.

Cercetările în neuroștiințe au arătat tot mai clar de ce râsul este contagios. Explicațiile sunt complexe, dar ceea ce contează pentru noi este confirmarea acestui adevăr: știința o spune clar – râsul se molipsește.

Nu știm niciodată ce se poate întâmpla după un simplu salut. Poate fi primul pas prin care „focul lui Cristos pe care-l purtăm în inimă” (cf. Drum, nr. 1) începe să încălzească și alte suflete. Dacă ți se pare că nimeni din jurul tău nu zâmbește, începe tu. Fii tu primul care zâmbește, „ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Și vei avea, cu siguranță, parte de surprize.