Evanghelie (Lc 9,1-6)

Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli; apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi. 

Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două tunici și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați. Dacă unii nu vă primesc, ieșiți din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor”. 

Plecând, au străbătut fiecare sat, predicând evanghelia și săvârșind pretutindeni vindecări.

Comentariu la Evanghelie

Isus îi face părtași pe cei doisprezece la însăși misiunea Sa. Când i-a ales, i-a numit „apostoli” (cf. Lc 6,13), ceea ce înseamnă trimiși, pentru că urma să-i trimită să împlinească ceea ce El Însuși făcuse încă de la începutul vieții Sale publice: să-i vindece pe bolnavi, să alunge demonii, să predice Împărăția lui Dumnezeu. Erau sarcini care depășeau cu mult posibilitățile omenești ale acelor doisprezece bărbați, cei mai mulți pescari, fără o pregătire deosebită. Și totuși, ne surprinde disponibilitatea cu care răspund. Aproape fără bagaje, fără provizii, pornesc convinși că, oriunde vor merge și vor fi bine primiți, nu le va lipsi nimic din ceea ce este necesar pentru susținerea lor. Știu că Dumnezeu le va purta de grijă, pentru că s-au încrezut în Învățător, nu în propriile lor forțe.

Acei doisprezece încep să simtă setea de mântuirea sufletelor, aceeași pe care o are Isus. Pentru aceasta a venit El în lume. „Pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a coborât din ceruri”, mărturisim în Crez. Această dorință pe care o poartă apostolii este cu totul diferită de simpla dorință de a reuși. Ba chiar, știu că trebuie să fie pregătiți și în fața eventualelor eșecuri ale misiunii lor și să nu se teamă să dea și acolo o mărturie clară, pentru ca acei locuitori care i-au respins să nu poată spune niciodată că nimeni nu le-a vestit nimic despre vestea cea bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cine știe dacă acea „mărturie împotriva lor” nu va da și ea rod la sfârșit? „Ai eșuat! –Noi nu eșuăm niciodată. –Ți-ai pus toată încrederea în Dumnezeu. –Nu ai cruțat, apoi, niciun mijloc omenesc. Convinge-te de acest adevăr: succesul tău –acum și în asta– era să eșuezi. –Mulțumește-I Domnului și ia-o de la capăt!” (Sf. Josemaría, Drum, nr. 404).

În Biserica secolului al XXI-lea, Isus nu încetează să aleagă și să trimită noi apostoli, pentru ca, oriunde s-ar afla, încrezându-se pe deplin în cuvântul Său și împărtășind aceeași sete de suflete a lui Dumnezeu, să-i vindece pe bolnavii sufletului și să umple inimile cu doctrina mântuitoare a lui Cristos.