Evanghelie (Mc 9,38-40)

Ioan i-a zis: „Învățătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău și l-am oprit pentru că nu ne urma”. 

Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriți; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

Comentariu la Evanghelie

Încă de la început, Isus a dorit să le împărtășească ucenicilor Săi anumite puteri, precum vindecarea bolnavilor sau alungarea demonilor. Să-L vadă pe Învățător săvârșind astfel de semne era, fără îndoială, surprinzător pentru ei. Însă nu mai puțin uimitor era faptul că ei înșiși puteau face aceleași lucruri și că până și demonii li se supuneau în Numele Lui (cf. Lc 10,17). Domnul anticipa, într-un anumit sens, puterea pe care avea să o acorde Bisericii Sale de-a lungul timpului, făcând-o părtașă și dispensatoare a biruinței Sale asupra răului.

Însă Evanghelia de astăzi ne povestește că ucenicul Ioan și câțiva dintre ceilalți au fost martori ai unui fapt neobișnuit: cineva care nu făcea parte din grupul lor săvârșea aceleași semne ca și ei. Considerând în mod greșit că au autoritatea de a interzice acest lucru, i-au poruncit să înceteze.

Acești ucenici, cuprinși de gelozie, au ajuns să se considere stăpâni ai unor puteri care, de fapt, le fuseseră oferite în dar, și i-au judecat pe alții ca fiind nevrednici să le primească. Totuși, au avut cel puțin înțelepciunea de a-Î povesti Învățătorului cele întâmplate. Iar corectarea lui Isus nu a întârziat să vină, nici lecția Sa: „Nimeni care face o minune în Numele Meu nu va putea imediat după aceea să vorbească rău despre Mine” (v. 39).

Cu toții putem avea tendința de a-i privi cu suspiciune pe cei care nu fac parte din grupul nostru, pe cei care ne sunt necunoscuți sau care lucrează într-un spirit diferit de al nostru. Așa s-a întâmplat și cu ucenicii. Însă Isus ne învață să cultivăm o mentalitate deschisă, primitoare, universală.

Această scenă ne îndeamnă să nu fim intoleranți față de ceilalți, „să nu ne împotrivim binelui, indiferent de unde vine” (Beda, In Marcum 3,39), să nu-i împiedicăm pe alții să săvârșească fapte bune, pentru că tocmai prin ele au deja ceva în comun cu noi, chiar dacă nu aparțin grupului, familiei sau carismei noastre. Pe de altă parte, nu are sens să ne subestimăm propriul drum sau să vrem să-l schimbăm, doar pentru că alții par să aibă un succes spiritual mai mare.

Sfântul Josemaría rezuma astfel această idee: „Bucură-te, dacă vezi că alţii fac un bun apostolat. — Şi cere-i lui Dumnezeu, pentru ei, har abundent şi răspuns la acest har. Apoi tu, urmează-ţi drumul: convinge-te că nu ai altul” (Drum, nr. 965).