Evanghelie (Mt 11,25-27)
În acel timp, Isus a luat cuvântul și a zis:
„Te preamăresc Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și învățați și le-ai revelat celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorința ta. Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.
Comentariu la Evanghelie
Este frumos să vezi cum părinții, după ce au pus pe picioare o mare lucrare, le transmit copiilor lor toată experiența acumulată, pentru ca aceștia să poată prelua afacerea familiei și să o ducă spre un succes și mai mare. Ceva asemănător spune Isus despre Dumnezeu Tatăl: „Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu”.
Viața lui Isus nu poate fi înțeleasă decât ca viața Fiului lui Dumnezeu în unirea Sa desăvârșită cu Tatăl. Iar una dintre cele mai mari comori pe care ni le-a dăruit prin întruparea Sa a fost tocmai aceea de a ni-L face cunoscut pe Tatăl, pe Dumnezeul pe care nimeni nu L-a văzut vreodată: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Unul-Născut, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18).
Când Filip Îi spune în timpul ultimei Cine: „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns”, Isus îi răspunde: „Filip, de atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (In 14,8-9). Atunci când ne îndoim de apropierea și bunătatea lui Dumnezeu, putem reveni la paginile Evangheliei pentru a contempla viața și Inima lui Isus: acolo găsim mângâierea unui Tată care ne iubește ca pe niște fii unici.
Descoperirea filiației noastre divine este darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut în Isus Cristos. Sfântul Josemaría povestea astfel cum a trăit această experiență în toamna anului 1931: „Am învățat încă din copilărie să-L numesc Tată în rugăciunea «Tatăl nostru»; însă să simt, să văd, să admir această voință a lui Dumnezeu ca noi să fim fiii Lui… pe stradă și într-un tramvai – o oră, o oră și jumătate, nu știu –; Abba, Pater!, trebuia să strig” (Meditație din 24-XII-1969).
Acest dar imens este ceva ce fiecare dintre noi trebuie să descopere și să experimenteze personal în propria viață.