Evanghelie (Mc 7,1-13)
Fariseii și unii dintre cărturarii veniți de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui și au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală mâinile, ținând astfel obiceiurile din bătrâni, iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt și multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor și a vaselor de bronz. Așadar, fariseii și cărturarii l-au întrebat:
„De ce discipolii tăi nu urmează obiceiurile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?”
El le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, ipocriților, după cum este scris: Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor. Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți obiceiul oamenilor”.
Și le-a spus: „Frumos! Voi dați deoparte porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră! Căci Moise a spus: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, și: Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte. Voi însă spuneți: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban’ – adică ofertă sacră – ‘ceea ce ți se cuvine de la mine’», voi nu-i permiteți să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui. Astfel, suprimați cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră pe care voi v-o transmiteți. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare”.
Comentariu la Evanghelie
Probabil că mulți dintre noi avem o amintire comună: aceea a mamelor sau bunicilor noastre insistând asupra importanței de a ne spăla pe mâini înainte de masă.
De multe ori, am făcut acest gest cu reticență, fără să ne gândim prea mult la regulile de igienă sau la riscul de a contracta o boală. Ne plăcea să ne jucăm și, implicit, să ne murdărim. Ne plăcea să mâncăm și, prin urmare, orice ne întârzia acest moment ni se părea o corvoadă de evitat.
Și totuși, ascultam. Fie pentru a evita o pedeapsă, o mustrare, fie doar pentru a ne putea așeza la masă mai repede, ascultam. Dar și pentru că, în adâncul sufletului, simțeam că vorbele mamei sau ale bunicii aveau o aură de înțelepciune ce trebuia respectată.
Apoi am crescut. Și am continuat să ne spălăm pe mâini, chiar dacă mama sau bunica nu mai erau acolo să ne amintească. Pur și simplu, amintirea iubirii lor și experiența acumulată ne-au ajutat să înțelegem că nu era vorba despre un moft: spălatul pe mâini era important. Avea un sens. Era o chestiune de sănătate.
Din păcate, în viața celor care Îl criticau pe Isus s-a petrecut o dramă: nu au crescut niciodată. Iubirea lor a rămas blocată. Continuau să-și spele mâinile, dar o făceau din frică, de teama unei pedepse. Nu au înțeles niciodată că poruncile lui Dumnezeu nu sunt simple reguli arbitrare, ci un ghid esențial pentru sănătatea sufletului.
De aceea, nu au fost capabili să trăiască nici măcar preceptul cel preadulce, așa cum Sfântul Josemaría numea porunca a patra. Tocmai pentru că nu au înțeles că dincolo de poruncă se află un spirit viu. În spatele acelui „spală-te pe mâini înainte de masă” se ascundea dorința profundă de a ne vedea demni, sănătoși și puternici.
Același spirit care insuflă fiecare dintre cele zece porunci: dorința lui Dumnezeu ca inimile noastre să fie curate, mai ales pentru a putea să-L contemplăm pe El (cf. Matei 5,8).