Evanghelie (In 8,21-30)
Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc și mă veți căuta, dar voi veți muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteți veni”.
Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, pentru că spune «Unde mă duc eu, voi nu puteți veni»?”
Dar el le-a zis: „Voi sunteți de jos, eu sunt de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus că veți muri în păcatele voastre pentru că, dacă nu veți crede că eu sunt, veți muri în păcatele voastre”.
Atunci i-au zis: „Tu cine ești?”
Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. Am multe de spus și de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”.
Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
Așadar, Isus le-a zis: „Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți înțelege că eu sunt și că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învățat Tatăl. Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.
Pe când spunea el acestea, mulți au început să creadă în el.
Comentariu la Evanghelie
Ne aflăm în continuare în Templu, unde ieri am asistat la minunatul mod în care Isus a salvat femeia adulteră. După acel episod, se stabilește un dialog intens între Domnul și farisei despre persoana și misiunea Sa.
Încă o dată, ca în atâtea alte pasaje, ceea ce cere Isus este credință în El: „Dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre”. Este vorba despre ceva esențial: mântuire sau osândă. Viață veșnică sau moarte în orbirea cauzată de păcat.
Când fariseii insistă să înțeleagă exact ce vrea să spună Isus prin acel „Eu sunt”, Domnul le oferă un răspuns care nu trebuie trecut cu vederea: „înainte de toate, ceea ce vă spun”. Nu ascunde nimic: El este ceea ce afirmă, trimisul Tatălui.
Uneori, ne putem confrunta cu o situație similară în rugăciunea noastră: credem că Isus nu ne ascultă, că nu ne înțelege sau, mai rău, că ne ascunde ceva, că nu ne vorbește limpede. Ca și fariseii, putem crede că Domnul nu vrea să ne dea toate datele și de aceea nu reușim să înțelegem o situație concretă pe care trebuie să o trăim.
Totuși, nu s-ar putea ca, așa cum se întâmplă în acest pasaj din Evanghelie, problema să fie de partea celor care Îl ascultă pe Isus? „Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus”. Oare nu suntem noi cei care nu depunem toate eforturile pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu Domnul?
Pentru a-Și întări cuvintele și a da validitate mărturiei Sale, Isus anunță dovada supremă: Crucea. „Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine”. De aceea, în această etapă finală a Postului Mare, merită să ne întrebăm dacă lipsa noastră de capacitate de a-L asculta pe Domnul nu este consecința lipsei noastre de spirit de sacrificiu. Așa cum spunea Sfântul Josemaría: „Duhul Sfânt este rodul Crucii” (Este Cristos care trece, nr. 137).
Mortificarea ne plasează pe aceeași frecvență de undă cu Isus. Când simțim o anumită surzenie în rugăciunea noastră, putem reflecta cât de mult căutăm Crucea în viața de zi cu zi. În felul acesta, așa cum se întâmplă la finalul acestui pasaj, Paracletul ne va face parte dintre cei care au crezut în El.