Evanghelie (Mt 25,31-46)

„Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul său de mărire. Și se vor aduna înaintea lui toate națiunile, iar el îi va despărți pe unii de alții, așa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 

Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine». 

Atunci îi vor răspunde cei drepți: «Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat să bei? Când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la tine?» 

Iar regele le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut». 

Atunci va spune celor de la stânga: «Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui! Căci am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, am fost străin și nu m-ați primit, gol și nu m-ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat». 

Atunci ei îi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare și nu ți-am slujit?» 

Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, cei mai mici, mie nu mi-ați făcut». 

Și vor merge aceștia în chinul veșnic, iar cei drepți în viața cea veșnică”.

Comentariu la Evanghelie

Învățătura lui Isus din acest pasaj evanghelic este o mare mângâiere în fața nedreptăților personale și sociale care abundă în lumea în care trăim.

Suntem martori ai unei lupte zilnice între bine și rău. Uneori ni se poate părea că cei puternici și cei care au mijloacele necesare pentru a-i asupri pe ceilalți sunt cei care câștigă, dar Isus ne asigură că răul nu are ultimul cuvânt. Dumnezeu este drept, iar dreptatea va triumfa. În Crez mărturisim că Isus Cristos „S-a suit la ceruri, Șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul. De unde are să vie să judece pe vii și pe morți” ^[1]. Aici găsim certitudinea că triumful final aparține binelui.

Fiul Omului se identifică la judecata finală cu cei flămânzi și însetați, cu străinii, cei lipsiți de haine, cei bolnavi și cei întemnițați – cu toți cei care suferă în această lume – și consideră că tot ce s-a făcut pentru ei s-a făcut, de fapt, pentru El.

De aceea, Sfântul Josemaría ne amintește că „trebuie să-L recunoaștem pe Cristos, care ne iese în întâmpinare în frații noștri. Nicio viață umană nu este izolată, ci se împletește cu alte vieți. Nicio persoană nu este un vers desprins, ci toți facem parte din același poem divin, pe care Dumnezeu îl scrie cu participarea libertății noastre” ^[2].

Aceasta nu este doar o expresie frumoasă, ci o realitate profundă despre Isus. Fiul lui Dumnezeu, devenind om, a devenit unul dintre noi: sărac, cunoscând suferința, foamea, setea, persecuția – până la moartea pe cruce, gol și umilit.

Judecătorul universal va fi Același care a îndurat toate aceste suferințe și care știe prea bine cât de dureros este disprețul celor egoiști, preocupați doar de ei înșiși, și cât de mult mângâie iubirea celor generoși, care nu rămân indiferenți la nevoile fraților lor.

^[1] Crezul Apostolic.

^[2] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 111.