Evanghelie (Mc 5,1-20)
Au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. După ce a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. Pentru că fusese legat de multe ori cu lanţuri şi cătuşe, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui şi a strigat cu glas puternic:
„Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”
Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”
Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?”
El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.
Apoi îl rugau insistent să nu-i alunge din ţinut.
Era acolo o turmă mare de porci care păşteau şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei”. Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de aproape două mii, şi s-au înecat în mare. Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.
Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea, şi i-a cuprins frica. Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.
Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”.
El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Comentariu la Evanghelie
Omul posedat apare ca o figură înspăimântătoare și impunătoare în același timp. Este atât de puternic încât nimeni nu reușește să-l țină sub control. Trăiește într-un cimitir, un loc sumbru și, pentru evrei, necurat. Zi și noapte, își umple existența cu țipete de durere, sfâșiindu-și trupul cu pietre. Cu siguranță, toți îl evitau, temându-se de violența sa. Și totuși, din clipa în care se întâlnește cu Isus, acesta exercită asupra lui o autoritate absolută. Omul nu aleargă spre El ca să-L amenințe, ci ca să-L implore să nu-l chinuie. Puterile iadului nu au nicio stăpânire asupra lui Cristos.
Domnul nostru îi izgonește demonii cu o putere uimitoare. Evanghelia nu explică de ce le permite să intre în turma de porci, însă distrugerea care urmează este, fără îndoială, o dovadă vizibilă a autorității Sale și a dimensiunii răului pe care l-a înfrânt.
După eliberarea sa, omul este complet transformat, până într-atât încât dorește să devină ucenic. Isus nu-i permite să urce în barcă alături de apostoli, dar îi încredințează o misiune apostolică pe care acesta o va îndeplini cu fidelitate. Dumnezeu le dă oamenilor sarcini diferite. Cel mai important lucru nu este să râvnim la altă misiune, ci să împlinim cât mai bine pe cea care ne-a fost încredințată. Acest om ascultă de Isus și le mărturisește oamenilor din Decapole lucrările minunate pe care Domnul le-a săvârșit în viața lui, iar Evanghelia ne spune că toți rămân uimiți. Poate că unul dintre roadele acestei ascultări este chiar primirea mai favorabilă pe care Isus o va întâlni la a doua Sa vizită în acea regiune (cf. Mc 7,31 și urm.).
Întreaga relatare ne arată că nu există nicio încercare pe care Dumnezeu să nu o poată depăși și niciun rău pe care să nu-l poată birui. Acest adevăr se aplică oricărui păcat și oricărei greșeli din viața noastră. Omul posedat părea fără nicio speranță; și totuși, dacă un astfel de caz imposibil poate fi transformat într-un ucenic eficient al lui Cristos, atunciexistă speranță pentru fiecare dintre noi.