Evanghelie (Mt 8,18-22)

În acel timp:

Văzând Isus mulțimea din jurul său, a poruncit să treacă pe țărmul celălalt. 

Atunci s-a apropiat de el unul dintre cărturari și a spus: „învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. 

Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”. 

Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi și să-l îngrop pe tatăl meu”. 

Dar Isus i-a zis: „Urmează-mă și lasă morții să-și îngroape morții”.

Comentariu la Evanghelie

Mulțimea este uimită de minunile lui Isus. Dar El fuge de orice ostentație și poruncește să treacă pe celălalt mal. Un cărturar reușește să I se apropie și îl alege ca Învățător. Primește un răspuns neașteptat: se află în fața Fiului Omului cel smerit, care predică neobosit Împărăția lui Dumnezeu. Nu are o casă a Sa; se găzduiește și se odihnește acolo unde este primit cu bunăvoință: la Cafarnaum, în casa lui Petru; la Betania, în casa celor trei frați prieteni ai Săi; la Ierusalim, în casa indicată de bărbatul anonim cu ulciorul; în barca ucenicilor Săi, unde a dormit în mijlocul furtunii. În schimb, o vulpe, oricât de agitată i-ar fi viața, are vizuina ei, din care pleacă și în care se întoarce. La fel și păsările cerului, în cuiburile lor. Se odihnesc după ce și-au asigurat supraviețuirea și hrana puilor. Poate că acel cărturar își imagina un drum mai comod în urma lui Isus.

Cei care Îl urmează deja au experimentat ce înseamnă să nu ai timp nici măcar să mănânci, până la punctul de a auzi invitația lui Isus de a se retrage puțin să se odihnească (cf. Mc 6,31). Chiar și printre aceștia, aleși de El, apare conflictul dintre a-L urma și a împlini porunca legii de a-i cinsti pe părinți (cf. Ex 20,12), oferindu-le o înmormântare demnă. Dar nicio lege nu este mai presus de porunca Domnului de a-L urma pentru a vesti mântuirea, deoarece aceasta este expresia celei mai înalte carități față de aproapele. A amâna răspunsul înseamnă a răsturna ordinea poruncilor.

Isus ne spune și astăzi: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână” (In 15,16). El contează pe „da”-ul nostru hotărât și plin de bucurie, chiar și într-o lume atât de însetată de bărbați și femei care să-L iubească așa cum Dumnezeu a iubit lumea (cf. In 3,16). Răsună, la auzul acestor cuvinte din Evanghelia de astăzi, avertismentul sfântului Josemaría: „Ia aminte, fiule, că nu eşti doar un suflet care se uneşte cu alte suflete pentru a face un lucru bun. Asta e mult…, dar e puţin. — Eşti apostolul care împlineşte o poruncă imperativă a lui Cristos”^[1].

^[1] Sf. Josemaría, Drum, nr. 942.