Evanghelie (Mt 10,34-11,1)

În acel timp, Isus i-a spus apostolilor săi:

„Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart fiul de tatăl său fiica de mama sa, nora de soacra sa, iar dușmanii omului vor fi cei din casa lui. Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine nu-și ia crucea și nu mă urmează nu este vrednic de mine. Cine ține la viață o va pierde, iar cine își pierde viața pentru mine o va regăsi. Cine vă primește pe voi pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis. Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primește un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. Cine va da de băut, fie și numai un pahar cu apă rece, unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata”.

Când Isus a terminat de dat aceste învățături celor doisprezece discipoli ai săi, a plecat de acolo ca să învețe și să predice în cetățile lor.

Comentariu la Evanghelie

Cuvintele lui Isus îi surprind uneori pe Apostoli: „N-am venit să aduc pacea, ci sabia”. Vestirea creștină este o chemare exigentă, care angajează întreaga viață a omului, chiar și relațiile familiale.

Referirea la confruntările din sânul familiei aduse de Isus amintește și împlinește profeția lui Miheia: „Căci fiul își insultă tatăl, fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei. Dușmanii omului sunt cei din casa lui. Dar eu privesc la Domnul, îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele și Dumnezeul meu mă ascult” (Mi 7,6-7). Nu este vorba de a încuraja dezbinările, ci de a pune iubirea față de Dumnezeu mai presus de orice, chiar dacă uneori aceasta presupune sacrificii.

Urmarea lui Cristos în viața noastră poate duce la a nu corespunde așteptărilor rudelor sau prietenilor noștri, dar asta nu trebuie să ne înspăimânte. Domnul se folosește de aceste dezamăgiri aparente pentru a confirma că El este cel care mișcă inimile și conduce la plinătatea fericirii în această lume.

Îndată Învățătorul oferă cheia pentru a înțelege acest mister: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă primește, iar cine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel care M-a trimis”. Iubirea față de ceilalți trebuie să fie calea prin care Îl iubim pe Dumnezeu. Este porunca revelată la Cina cea de Taină: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu” (In 15,12).

Când ne este greu să iubim pe cineva, putem să ne amintim acest adevăr evanghelic: iubirea față de Dumnezeu se realizează în iubirea față de aproapele nostru, nu „ca și cum ar fi El”, ci ca pe El. A-L iubi pe aproapele înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu.