Era între farisei un om numit Nicodim, un conducător al iudeilor. 

Acesta a venit la el, noaptea, și i-a zis: „Rabbi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci, dacă Dumnezeu nu este cu el”. 

Isus i-a răspuns și i-a zis: „Adevăr, adevăr îți spun, dacă cineva nu se naște din nou, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu”. 

Nicodim i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale și să se nască?” 

Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este. Și nu te mira că ți-am zis: trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Așa este cu tot cel care este născut din Duh”.

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi ne prezintă dialogul lui Isus cu Nicodim. Sfântul Ioan ne spune că Nicodim era un iudeu influent, din grupul fariseilor. Această poziție socială explică, poate, faptul că a venit noaptea să-l caute pe Isus. Nu voia să fie văzut de colegii săi, care se confruntaseră de mai multe ori cu noul Învățător din Galileea.

Nicodim era uimit de semnele pe care le făcea Isus și voia să afle mai mult, să-l întâlnească personal. Nu are nicio reținere să-și exprime admirația și îi spune direct: „nimeni nu poate face semnele pe care le faci tu dacă Dumnezeu nu este cu el” (v. 2). Această curiozitate devine ocazia prin care Isus îl introduce într-o logică nouă, logica Împărăției lui Dumnezeu, care avea să-l nedumerească pe Nicodim.

Isus începe să-i vorbească despre noua Împărăție și despre ce trebuie făcut pentru a intra în ea. Pentru noi, creștinii obișnuiți cu limbajul credinței, poate că ideile lui Isus nu ne surprind. Pentru Nicodim, însă, ele păreau misterioase: „Cum poate un om să se nască atunci când este bătrân? Poate oare să intre din nou în sânul mamei lui și să se nască?” (v. 4).

Isus îl invită pe acest fariseu influent să înțeleagă că lucrul cu adevărat decisiv nu sunt semnele pe care le-a văzut, ci nașterea nouă pe care Duhul Sfânt o produce în interiorul nostru. Este acțiunea lui Dumnezeu care ne face să părăsim o viață trăită după trup pentru a trece la o viață trăită după duh. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt ne îndeamnă să renunțăm la păcat, la o viață centrată pe ale noastre, pe propriul „eu”, pentru a trăi o viață de comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți.

Contrastul dintre cele două mentalități ne poate ajuta să reflectăm asupra modului în care abordăm viața de zi cu zi. Liturghia ne propune din nou această conversație celebră pentru a ne aminti că Dumnezeu acționează după o altă logică și că, de multe ori, felul nostru de a gândi și de a reacționa nu ține cont de perspectiva supranaturală, este prea „omenesc”. Isus, promițând darul Duhului Sfânt, vine să instaureze o muzică nouă, care, asemenea vântului, nu știm de unde vine și încotro merge, și care are nevoie de instrumente docile, dispuse să urmeze ritmul divin și să învețe să danseze „în pas cu Dumnezeu”.