Evanghelie (Mt 25,14-30)

În acel timp, Isus i-a spus discipolilor Săi această parbolă:

„Tot la fel, un om, fiind gata de plecare într-o călătorie, și-a chemat servitorii și le-a încredințat bunurile sale. Și unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria pricepere. Apoi a plecat. Îndată, cel care primise cinci talanți s-a dus, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci. La fel cel cu doi talanți, a câștigat alți doi. Dar cel care primise unul a săpat o groapă în pământ și a ascuns banii stăpânului său. După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori și le-a cerut cont.

Venind cel care primise cinci talanți a adus alți cinci talanți spunând: «Stăpâne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat».

Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun și credincios! Peste puțin ai fost credincios, peste multe te voi pune. întră în bucuria stăpânului tău!»

Venind apoi cel cu doi talanți a spus: «Stăpâne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat».

Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun și credincios! Peste puțin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria stăpânului tău!»

În sfârșit a venit și cel care primise un talant și a zis: «Stăpâne, știam că ești un om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat și, pentru că m-am temut, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!».

Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău și leneș! Știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat. Deci, trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la întoarcerea mea aș fi retras ce este al meu cu dobândă. Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți! Pentru că oricui are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are. Iar pe servitorul netrebnic aruncați-l afară în întuneric: acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților»”.

Comentariu la Evanghelie

Astăzi Biserica celebrează Duminica a XXXIII-a de peste an, ultima înainte de solemnitatea lui Cristos Rege, care încheie anul liturgic. Evanghelia rânduită pentru această duminică cuprinde parabola talanților, care arată necesitatea de a face să rodească darurile care ne sunt date, pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pe ceilalți.

Povestea omului care pleacă și le încredințează bunurile sale unor servitori ca să facă negoț cu ele până la întoarcerea lui are două versiuni în Evanghelii: cea a lui Luca (19,11-27) și aceasta a lui Matei. În versiunea lui Luca, stăpânul le dă celor trei servitori ai săi, respectiv, 10 mine, 5 și 1. Mina echivala cu 100 de drahme, adică o jumătate de kilogram de argint. În schimb, Matei menționează o altă unitate de măsură, talanții, încredințați într-un număr mai mic (5, 3 și 1), dar care reprezintă o sumă mult mai mare: într-adevăr, talantul echivala cu 6000 de drahme (aproximativ 35 de kilograme de argint). Așadar, cei trei servitori primesc aproximativ 175 de kilograme de argint primul, 105 al doilea și 35 al treilea. Prin această diversitate în împărțire, parabola simbolizează diversitatea darurilor și a carismelor pe care Dumnezeu le împarte potrivit planului Său providențial.

„După mult timp” (v. 19), stăpânul din parabolă se întoarce. Primii doi servitori sunt răsplătiți pentru munca lor. După cum explică sfântul Ieronim, „amândoi primesc, așadar, aceeași răsplată, nu datorită mărimii câștigului, ci datorită zelului voinței lor”^[1]. Acești doi servitori au folosit tot ce au primit, fie că părea mult sau puțin, în folosul stăpânului lor. De aceea sunt numiți „servitor bun și credincios” (v. 21).

În schimb, al treilea servitor nu se gândește nici la stăpânul său, nici la prosperitatea acestuia, ci la propria siguranță: de aceea își îngroapă talantul, ca să-l restituie neatins. Stăpânul îl numește cu asprime „servitor rău și leneș” (v. 26). Atrage atenția faptul că stăpânul din parabolă îi ia talantul și i-l dă celui care avea deja cinci. Pare un gest incompatibil cu bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu. În plus, stăpânul se referă la „bancheri”, care ar fi putut aduce dobândă. Sensul parabolei derutează la prima vedere și cere o reflecție din partea noastră.

Pe de o parte, Papa Francisc sublinia că patrimoniul pe care stăpânul îl încredințează servitorilor săi în parabolă reprezintă mai ales bunuri spirituale, adică „Cuvântul Său, Euharistia, credința în Tatăl ceresc, iertarea Sa”^[2]. Cine face să rodească aceste daruri și le face cunoscute Îi îngăduie lui Dumnezeu să facă rodnică propria viață.

Tocmai pentru că principalul conținut al patrimoniului care ni se dă constă în harul lui Dumnezeu, cei care îl primesc cu bune dispoziții și cu generozitate se fac ei înșiși capabili să primească și mai multe haruri. În schimb, cel care nu valorifică bunurile pe care i le trimite Dumnezeu și „le îngroapă”, din lene și din lipsă de generozitate, cel care nu se roagă și nu se apropie de sacramente, devine de bunăvoie incapabil să primească mai mult și să crească pentru a aduce mai mult rod. De aceea spune Domnul: „oricui are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are” (v. 29).

Pe de altă parte, atunci când ne punem cu generozitate în slujba lui Dumnezeu, în rugăciunea noastră personală și, în mod special, în jertfa altarului, este ca și cum ne-am pune talanții în mâinile unor „bancheri” care garantează rodul darurilor noastre. În schimb, cel care este egoist și caută mereu propriul profit își înăbușă rodnicia.

După cum avertiza sfântul Josemaría, talanții reprezintă și calitățile noastre umane și capacitățile personale. Și, în acest sens, nu ne putem identifica cu servitorul care își îngroapă talantul: „Ce tristețe să nu scoți profit, să nu obții randament autentic din toate calitățile, puține sau multe, pe care Dumnezeu i le dă omului pentru a se dedica slujirii sufletelor și societății (…) – spunea sfântul Josemaría –. Dezgroapă acest talant! Fă-l să rodească: și gustă bucuria că, în această lucrare supranaturală, nu contează că rezultatul nu este o minune pe pământ, pe care oamenii să poată să o admire. Esențial este să dăruim tot ce suntem și posedăm, să încercăm să facem ca talantul să aducă profit și să ne străduim continuu să producem roade bune”^[3].

În sfârșit, un mod bun de a face să rodească talanții primiți este să-i ajutăm pe ceilalți să și-i descopere pe ai lor; în definitiv, să ne bucurăm să fim cei care pun în valoare talanții celorlalți, pentru ca și ei să se împărtășească din această rodnicie divină.

^[1] Catena aurea, in loc.

^[2] Papa Francisc, Angelus, 16 noiembrie 2014.

^[3] Sf. Josemaría Escrivá, Prietenii lui Dumnezeu, nr. 45-47.