Evanghelia zilei de duminică: Iată, slujitoarea Domnului

Comentariu la duminica a IV-a din Advent (Ciclul B). „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine”. Ori de câte ori Dumnezeu este aproape, o bucurie senină cuprinde sufletul. Să aducem în casele noastre bucuria Mariei și a lui Iosif de a-L avea pe Isus în brațe și în adâncul sufletului.

Evanghelie (Lc 1,26-38)

În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.

Și, intrând la ea, i-a spus:

— Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!

Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus:

— Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli și vei naște un fiu și-L vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia Lui nu va avea sfârșit.

Maria a spus către înger:

— Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?

Răspunzând, îngerul i-a spus:

— Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!

Atunci, Maria a spus:

— Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.


Comentariu la Evanghelie

Pe măsură ce înaintează acest timp al Adventului, s-a aprins în inima noastră dorința de a-L primi pe Domnul care vine la noi. Mai sunt doar câteva zile până vom sărbători Crăciunul. Acum trăim de aproape evenimentele care au precedat nașterea lui Isus, iar astăzi, în mod concret, liturgia Bisericii ne invită să medităm vestirea pe care îngerul Gabriel i-a făcut-o sfintei Maria despre planurile pe care Dumnezeu le avea cu ea în istoria mântuirii.

Sfântului Josemaría îi plăcea să intre în această scenă, ca în toate cele din Evanghelie, pentru a o trăi dinăuntru, ca încă un personaj: „Nu uita, prietene, că suntem copii. Maria, Doamna cu dulce nume, se roagă. Tu ești în casa ei orice vrei: un prieten, un servitor, un curios, un vecin… – Cât despre mine, nu îndrăznesc să fiu nimic în acest moment. Ascuns în spatele tău, contemplu scena, uluit…”.

Îngerul i se adresează Mariei cu cuvintele Jaire, kejaritoméne! – potrivit textului grecesc. Termenul jaire este un salut care înseamnă literalmente „bucură-te”. Într-adevăr, ori de câte ori Dumnezeu este aproape, o bucurie senină cuprinde sufletul. „Același cuvânt – observă Benedict al XVI-lea – reapare în Noaptea Sfântă [a nașterii lui Isus] pe buzele îngerului, care le-a spus păstorilor: «Vă vestesc o mare bucurie» (cf. Lc 2,10).

Apare din nou la Ioan, cu prilejul întâlnirii cu Cel Înviat: «Discipolii s-au bucurat văzându-L pe Domnul» (In 20,20). În discursurile de rămas-bun de la Ioan există o teologie a bucuriei care luminează, ca să spunem așa, adâncimea acestui cuvânt: «Vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi» (In 16,22)”.

Cuvântul jaire este înrudit în greacă cu járis (care înseamnă „har”), pentru că bucuria este nedespărțită de har. Maria „a fost din belșug obiect al harului” (v. 28), căci aceasta înseamnă literalmente termenul kejaritoméne, tradus prin „plină de har”. Dumnezeu o alesese să fie mama Fiului Său făcut om și, de aceea, în vederea meritelor lui Cristos, fusese păstrată ferită de păcatul strămoșesc din clipa în care a fost zămislită de părinții ei.

Domnul îi vestește că va zămisli și va naște un prunc, care va purta numele de Isus (adică Mântuitor). Va fi Mesia cel promis, Acela care va primi „tronul lui David” și, mai mult încă, „Fiul Celui Preaînalt”, adevăratul „Fiu al lui Dumnezeu”.

Îl va zămisli în mod fecioresc, fără intervenția bărbatului, prin lucrarea și harul Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (v. 35). În timpul pelerinajului poporului lui Dumnezeu prin pustiu, pe drumul către pământul făgăduit, prezența Domnului se manifesta prin norul care acoperea sanctuarul; acum, Duhul Sfânt va fi Cel care va umbri acel Sanctuar al prezenței lui Dumnezeu care este trupul Mariei.

De aceea, continuă îngerul, „Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (v. 35). Adjectivul „sfânt”, prin locul pe care îl ocupă în textul grecesc original și în această traducere, califică modul nașterii: „Se va naște sfânt”, într-o posibilă aluzie la nașterea Sa fecioreasă.

Maria, spunând pur și simplu „da”, devine mama Fiului lui Dumnezeu făcut om. Benedict al XVI-lea observă că „Părinții Bisericii au exprimat uneori toate acestea spunând că Maria ar fi zămislit prin ureche, adică prin ascultarea cuvântului. Prin ascultarea ei plină de supunere, cuvântul a intrat în ea, iar ea a devenit roditoare”.

Și noi, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și prin supunerea necondiționată față de ceea ce ne spune Domnul, vom putea să-L primim în inimile noastre pe Isus care vine, luând parte împreună cu Maria și cu Iosif la bucuria nașterii lui Mesia atât de mult așteptat.

Francisco Varo // Paolo Gaetano Getty Images