Evanghelie (Mt 22,1-14)

Isus a început din nou să le vorbească în parabole: 

„Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. însă ei nu au voit să vină. A trimis din nou alți servitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți, așadar, la intersecțiile drumurilor, și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă». Servitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i-au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei invitați, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?» El a amuțit. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric: acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși»”.

Comentariu la Evanghelie

Isus vorbește în această parabolă despre un rege care invită mulți oameni la ospățul de nuntă al fiului său, dar, în mod surprinzător, niciunul dintre invitați nu vine la sărbătoare. Scuzele sunt multe și variate, dar rezultatul final este că nu vin. „Dumnezeu este bun cu noi, ne oferă în mod gratuit prietenia Sa, ne oferă în mod gratuit bucuria Sa, mântuirea Sa – comentează Papa Francisc –, dar de multe ori nu primim darurile Sale, punem pe primul loc grijile noastre materiale, interesele noastre; și chiar și atunci când Domnul ne cheamă, de multe ori se pare că ne deranjează”[1].

Dumnezeu are experiența refuzurilor și a respingerilor din partea celor cărora le oferă darurile Sale. Dar iubirea Sa nu cunoaște descurajare. De aceea trimite slujitorii Săi ca să iasă pe toate drumurile și să-i invite la ospăț pe câți Îi ies în cale, buni și răi fără deosebire. Atrage atenția faptul că sunt invitați și cei răi. Domnul nu exclude pe nimeni de la chemarea Sa. Invitația, care fusese respinsă de unii, găsește primire la persoane care înainte nu făceau parte din cercul Său de cunoscuți, oameni cu care nu avea nicio legătură. Bărbați și femei, de orice cultură și condiție, chiar și cei care nu se roagă și nu au nicio relație cu Dumnezeu, toți suntem chemați la sfințenie, să participăm la gloria cerului. Nimeni nu este exclus.

„Toți cei botezați știu care este nunta fiului regelui și care este ospățul lui – spunea sfântul Augustin, predicând despre acest pasaj evanghelic. Masa Domnului este pregătită pentru oricine vrea să participe la ea. Nimănui nu i se interzice să se apropie, dar important este modul în care o face”[2]. Invitația generoasă a lui Dumnezeu, reprezentat printr-un rege, de a participa la gloria cerească, simbolizată prin ospățul de nuntă, este gratuită și universală.

Iar Evanghelia spune că „a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă” (v. 11). Cei care erau acolo fuseseră invitați, așa cum toți oamenii suntem invitați la mântuire. Ușa este deschisă pentru cel care vrea să intre, dar înainte de a te bucura de glorie va fi o judecată. Judecătorul suprem, care este capabil să vadă în adâncul inimilor, va prețui ceea ce se află în viața fiecăruia. „Isus a vestit în predicarea Sa Judecata din urmă – amintește Catehismul Bisericii Catolice –. Atunci va fi osândită necredința vinovată care a nesocotit cu totul harul oferit de Dumnezeu. Atitudinea față de aproapele va dezvălui acceptarea sau respingerea harului și a iubirii dumnezeiești (…). Fiul nu a venit ca să judece, ci să mântuiască și să dăruiască viața care este în El. Prin respingerea harului în viața aceasta, fiecare se judecă deja pe sine însuși, primește după faptele sale și poate chiar să se osândească pe vecie, respingând Duhul iubirii”[3]. Numai cel care va fi vrednic pregătit va putea să șadă la masă.

În parabola lui Isus este limpede că nu contează ce s-a făcut în trecut, dar că este necesară o condiție indispensabilă: să porți haina de nuntă, adică să ai sufletul curat și inima pocăită, să îmbrățișezi un mod de viață care să fie mărturie a carității față de Dumnezeu și de aproapele. Isus invită pe toți la masa Sa, dar cere respect pentru a te apropia de ea. De aceea, sfântul Pavel le amintea creștinilor din Corint că, înainte de a se apropia de ospățul Euharistiei, sacrament în care gustăm dinainte o anticipare a gloriei cerești, trebuiau să-și examineze cu atenție conștiința: „De aceea, omul să se cerceteze și astfel să mănânce din pâine și să bea din potir. Căci cine mănâncă și bea nesocotind trupul, îşi mănâncă și îşi bea propria condamnare” (1 Cor 11,28-29).

Astăzi este o zi bună, chiar dacă ne simțim pătați, pentru a ne curăți sufletul, a îmbrățișa iubirea și a ne bucura de invitația pe care ne-o face Isus la ospățul ceresc.

[1] Papa Francisc, Angelus, 12 octombrie 2014.

[2] Sfântul Augustin, Predica 90, nr. 1.

[3] Catehismul Bisericii Catolice, nn. 678-679.