Evanghelia zilei din 1 noiembrie: Toți Sfinții

Comentariu la Evanghelia Solemnității Tuturor Sfinților: „Bucurați-vă și tresăltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră va fi mare în cer”. Ne-am născut ca să nu mai murim niciodată, ne-am născut să ne bucurăm de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează și vrea să apucăm calea Fericirilor pentru a fi fericiți.

Evanghelie (Mt 5,1-12a)

Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Și, deschizându-și gura, îi învăța zicând: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi consolați. Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul. Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate pentru că ei vor fi săturați. Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire. Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu. Fericiți cei persecutați pentru dreptate, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră”.


Comentariu la Evanghelie

Astăzi, Biserica îi sărbătorește pe toți aceia care au trăit în prietenie cu Dumnezeu în pelerinajul lor pământesc și au intrat astfel în slava Sa. Unii sfinți sunt ridicați la cinstea altarelor ca modele de virtute și de iubire față de Dumnezeu.

Dar mulți alții au lăsat, zi de zi, o urmă de sfințenie care a trecut poate neobservată de ochii oamenilor, dar care nu scapă niciodată privirii atente și iubitoare a lui Dumnezeu. „Ziua Tuturor Sfinților este sărbătoarea sfințeniei discrete, simple — comenta Mons. Fernando Ocáriz, prelatul Opus Dei —. Sfințenia fără strălucire omenească, care pare să nu lase urme în istorie; și care, totuși, strălucește înaintea Domnului și lasă în lume o semănătură de Iubire din care nimic nu se pierde”[1].

Ca evanghelie a Sfintei Liturghii din ziua Tuturor Sfinților, Biserica a ales pasajul Fericirilor din Evanghelia după sfântul Matei, parcă pentru a sublinia că ele sunt echivalentul sfințeniei: atât al celei care ajunge să fie cunoscută de toți, ca să spunem așa, și recunoscută doar unora, cât și al celei care este cunoscută pe deplin doar în Cer.

Evangheliile cuprind două versiuni ale cuvântării lui Isus despre Fericiri: cea a lui Luca, cu patru fericiri și patru „vai”, și cea a lui Matei, pe care o contemplăm astăzi și care include nouă fericiri. Matei ni-L arată pe Isus așezat pe munte, învățând poporul, ceea ce amintește de Moise, care le-a dat israeliților tablele Legii după ce a stat pe muntele Sinai în prezența lui Dumnezeu. Isus, care a coborât pe pământ, învață cu autoritate, pentru a duce la împlinire acea dintâi Lege, și îi invită pe oameni să fie desăvârșiți precum Tatăl lor ceresc este desăvârșit (cf. Mt 5,48).

Fiecare dintre Fericiri, cu limbajul ei derutant, a stârnit numeroase comentarii de-a lungul istoriei Bisericii. În mod sintetic, Catehismul explică că „Fericirile zugrăvesc chipul lui Isus Cristos și descriu iubirea Lui”[2]. Isus este cel dintâi fericit și binecuvântat, pentru că a trăit pe pământ în unire iubitoare cu Tatăl, iar aceasta este cea mai mare fericire, dincolo de orice încercare.

De aceea, Fericirile sunt un rezumat al sfințeniei și o chemare la ea, întrucât „luminează faptele și atitudinile caracteristice ale vieții creștine; sunt făgăduințele paradoxale care susțin speranța în încercări; vestesc binecuvântările și răsplățile anticipate deja în chip tainic ucenicilor; sunt inaugurate în viața Fecioarei Maria și a tuturor sfinților”[3].

Isus ne invită, în cuvintele Papei Francisc, să pornim pe calea Fericirilor: „Nu este vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a parcurge în fiecare zi acest drum care ne duce în cer, ne duce la familie, ne duce acasă. Așadar, astăzi întrezărim viitorul nostru și sărbătorim scopul pentru care ne-am născut: ne-am născut ca să nu mai murim niciodată, ne-am născut ca să ne bucurăm de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează și îi spune oricui pornește pe calea Fericirilor: «Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri» (Mt 5,12). Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Regina sfinților, să ne ajute să mergem cu hotărâre pe cărarea sfințeniei; ea, care este Poarta Cerului, să-i ducă pe dragii noștri răposați în familia cerească”[4].


[1] Mesajul Prelatului, 1 noiembrie 2017.

[2] Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1717.

[3] Idem.

[4] Papa Francisc, Angelus, 1 noiembrie 2018.

Author: Pablo M. Edo // Photo: Viktor Forgacs - Unsplash