Evanghelie (Mt 5,1-12)

Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Și, deschizându-și gura, îi învăța zicând: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi consolați. Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul. Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate pentru că ei vor fi săturați. Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire. Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu. Fericiți cei persecutați pentru dreptate, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră”.

Comentariu la Evanghelie

Fericirile sunt un pasaj de o mare frumusețe, care formează minunatul portic al Predicii de pe Munte.

Isus Se așază, ca Învățător, pentru a învăța poporul Cuvântul divin pe care îl aduce din partea Tatălui. Începe spunându-le: „fericiți cei săraci cu duhul, pentru că a lor este Împărăția cerurilor”.

Este necesar să ne oprim și să ne minunăm din nou și din nou de faptul că primul cuvânt pe care ni-l aduce Isus este „fericiți”, care înseamnă „fericiți” sau „bucuroși”.

Isus ne aduce Cuvântul lui Dumnezeu și ne învață că El vrea să fim fericiți, binecuvântați, cu o viață plină. Că drumul care duce la Dumnezeu este un drum al bucuriei. Și, prin Cuvântul Său, ne descrie care este calea pe care trebuie să o parcurgem, ceea ce trebuie să trăim pentru a găsi adevărata fericire.

Citind Fericirile descoperim că este o cale paradoxală. Isus ne arată drumul fericirii acolo unde, la prima vedere, pare că nu am găsi-o.

În spatele fiecărei Fericiri există o cale de iubire și de cruce. Isus ne învață că pe acest pământ iubirea și crucea se identifică. Sau, altfel spus, că dacă vrem să iubim cu adevărat, trebuie să ne identificăm cu Crucea.

Isus îi numește fericiți pe cei săraci cu duhul, adică pe cei care trăiesc în încredere în Dumnezeu; pe cei care plâng, cei care știu să-și recunoască și să-și regrete păcatele; pe cei blânzi, care știu să poarte cu răbdare defectele celorlalți; pe cei care flămânzesc și însetează de dreptate, adică pe cei care cresc în dorința de sfințenie; pe cei milostivi, care îi primesc pe ceilalți în fragilitatea lor fără a-i judeca; pe cei curați cu inima, cei care se străduiesc ca nimic să nu le întunece capacitatea de a iubi; pe făcătorii de pace, care se luptă să semene pacea și bucuria, și pe cei persecutați pentru dreptate, adică pe cei care trăiesc în adevăr și nu fac compromisuri cu el.

În Fericiri descoperim chipul lui Isus și trebuie să descoperim și propriul nostru chip. Ajută mult în viața creștină să ne comparăm viața cu Fericirile și să ne întrebăm: Sunt sărac? Plâng? etc.