Evanghelie (Mt 10,17-22)

În acel timp i-a spus Isus discipolilor săi:

17 „Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe [mâna] sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! 18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor. 19 Când veţi fi daţi pe [mâna] lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, 20 pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi!

21 Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. 22 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit".

Comentariu la Evanghelie

Încă având inima revărsată de bucurie pentru nașterea Mântuitorului, ne întâlnim astăzi cu aceste cuvinte ale lui Isus, care le vestește discipolilor persecuții din cauza Numelui Său. Lumină și cruce, bucurie și durere se unesc în viața creștinului care vrea să-L urmeze pe Învățător cu perseverență, încrezându-se în tăria care vine de la Duhul Sfânt, pentru a rezista în fața amenințărilor dușmanilor lui Dumnezeu și ai Bisericii Sale.

Evanghelia de astăzi reflectă fidelitatea primului discipol al lui Isus care a dat mărturie despre El înaintea oamenilor. Fidelitate înseamnă asemănare, identificare cu Învățătorul. Asemenea lui Isus, Ștefan predica fraților săi de neam, plin de înțelepciunea Duhului Sfânt, și făcea mari semne în favoarea poporului său; asemenea lui Isus, a fost scos afară din cetate și acolo a fost ucis cu pietre, în timp ce îi ierta pe călăii săi și Își încredința spiritul Domnului (cf. Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-60).

Dar putem să-I spunem lui Isus: cum să nu ne îngrijorăm atunci când simțim amenințarea unui mediu ostil Evangheliei? Cum să nu cedăm ispitei fricii sau respectului omenesc, pentru a evita să rezistăm? Cu atât mai mult atunci când această ostilitate apare chiar în propriul mediu familial, lucru pe care profetul îl vestise deja: „Căci fiul îl disprețuiește pe tată, fiica se ridică împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; dușmanii omului sunt cei din casa lui” (Mi 7,6).

Este adevărat că Isus nu ne oferă o tehnică pentru a ieși nevătămați din persecuție. Ne dă mult mai mult: asistența Duhului Sfânt, pentru a vorbi și a persevera în bine, dând astfel o mărturie fidelă despre iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, inclusiv pentru persecutori. În această primă zi a Octavei Crăciunului există încă loc pentru bucurie, deoarece ceea ce dorim cel mai mult, ceea ce ne face cu adevărat fericiți, nu este propria noastră siguranță, ci mântuirea tuturor.