Evanghelie (Mt 21,23-27)

După ce a intrat în templu, în timp ce învăța, s-au apropiat de el arhiereii și mai-marii poporului și i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea și cine ți-a dat această autoritate?” 

Dar Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba și eu un lucru. Dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” 

Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu ați crezut în el?» Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor pentru că toți îl consideră pe Ioan ca profet”. Și i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. 

Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.

Comentariu la Evanghelie

Intrarea lui Isus în Ierusalim și modul în care acționa în Templu au stârnit o mare neliniște în rândul celor care erau atunci conducătorii poporului lui Israel. Isus îi alungase din Templu pe negustori, săvârșea minuni impresionante și predica cu putere Evanghelia. Conducătorii vor ca Isus să-Și justifice acțiunea și, de aceea, Îl întreabă de unde Își trage puterea, cu ce autoritate îndrăznește să pună sub semnul întrebării modul în care ei învățau credința lui Israel.

S-ar putea avea impresia că, prin întrebarea Sa despre botezul lui Ioan, Domnul evită în mod abil situația delicată. Însă Isus nu se sustrage întrebării, ci indică condiția pentru a-L înțelege pe El. A recunoaște botezul lui Ioan înseamnă a recunoaște că sosise un timp de har, de purificare a privirii și de deschidere față de acțiunea mântuitoare a lui Dumnezeu. Oamenii simpli erau capabili să primească această noutate și să se bucure de ea, în timp ce conducătorii poporului se încăpățânau să nu vadă.

În Advent, Biserica ne invită să recunoaștem prezența Domnului în viețile noastre. Evanghelia de astăzi ne amintește că Dumnezeu nu acționează cu violență, nu Se impune: pentru El, biruințele Sale constau în a cuceri puțin din acea iubire pe care, în mod liber, i-o putem oferi. Atunci când Îi dăm această iubire pe care ne-o cere – de pildă, îngrijind mai bine rugăciunea noastră zilnică –, suntem în condiții mai bune de a înțelege cum Se face prezent în viața noastră: pacea Sa ne inundă și suntem capabili să o împărtășim cu cei din jurul nostru.