Evanghelie (Lc 21,5-11)

În acel timp, unora, care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase și daruri votive, le-a spus: „Cât despre lucrurile acestea pe care le admirați, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 

Ei l-au întrebat: „învățătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele se vor întâmpla?” 

El le-a zis: „Fiți atenți să nu fiți înșelați căci vor veni mulți în numele meu, spunând: «Eu sunt!» și: «Timpul este aproape». Nu vă luați după ei. Când veți auzi despre războaie și revolte, nu vă temeți, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârșitul”. 

Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor și un imperiu împotriva altui imperiu. Vor fi cutremure mari și, în diferite locuri, foamete și epidemii; vor fi fapte înfricoșătoare și semne mari din cer”.

Comentariu la Evanghelie

Suntem deja în ultimele zile ale anului liturgic și este timpul să ascultăm cuvintele lui Isus despre sfârșitul timpurilor. El nu ne va dezvălui ceea ce poate mulți ar dori să știe: când va fi?; însă Învățătorul, care ne cere întotdeauna încredere în cuvântul Său, nu vrea să ne lase în totală ignoranță cu privire la final.

Se afla în fața Templului, iar cei care Îl însoțeau se minunau de splendoarea lui. Acest Templu, distrus o dată de armata babiloniană și ridicat din nou după exil, fusese apoi mărit și înfrumusețat de Irod cel Mare.

Totuși, Isus îi avertizează că va fi distrus definitiv. Așa s-a și întâmplat în anul 70, prin mâna armatei romane conduse de Titus. O asemenea predicție alarmantă a trezit îngrijorarea celor care îl ascultau: doreau să cunoască semnele unei astfel de nenorociri. Dar Isus își schimbă discursul: urmau să vină cataclisme și mai mari. Și vor exista oameni care vor profita de sosirea acestor dezastre pentru a proclama mesianisme false, anunțuri ale unui sfârșit imediat.

O privire asupra istoriei confirmă cuvintele lui Isus: câte războaie, câte calamități, câtă suferință! Cu toate acestea, Isus, cu autoritatea Sa divină, vrea să ne dea siguranță și tărie.

Sunt semne înspăimântătoare, dar nu pentru un creștin, căci „știm că toate lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu” (Rom 8,28). De asemenea, fiecare poate vedea, în prezentul său concret, că totul este greu; dar cuvântul lui Dumnezeu, Isus, este întotdeauna aproape ca să ne sprijine.

De aceea, ne spune Sfântul Josemaría: „

Pare că lumea se sfârşește pentru tine şi nu găseşti niciun mijloc de scăpare. Este imposibil, de data aceasta, să depăşeşti greutăţile.

Dar ai uitat că Dumnezeu este Tatăl tău?: atotputernic, atotştiutor, îndurător. El nu poate să îţi trimită niciun rău. În realitate, ceea ce te îngrijorează este pe potriva ta, chiar dacă ochii tăi nu văd. – Omnia in bonumˮ[1].

[1] Sfântul Josemaría, Calea Crucii, stațiunea a IX-a, nr. 4.