Evanghelia zilei de marți: A coborât în grabă și L-a primit cu bucurie

Comentariu la Evanghelia zilei de marți din săptămâna a 33-a din Timpul de peste an: „Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case”. Exemplul lui Zaheu ne invită să examinăm sinceritatea relației noastre cu Isus și grija noastră față de ceilalți.

18.11.2025

Evanghelie (Lc 19,1-10)

A intrat și a traversat Ierihonul. Și iată, un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor și era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură. Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci avea să treacă pe acolo.

Când a ajuns în acel loc, Isus și-a ridicat ochii și i-a spus: „Zaheu, coboară repede pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta”.

El a coborât îndată și l-a primit cu bucurie.

Toți cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”.

Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit”.

Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case, întrucât și el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Comentariu la Evanghelie

„A intrat în Ierihon și traversa cetatea”. Trece Isus, dar nu trece oricum. Trece căutând sufletele, unul câte unul, pentru că a venit pe pământ ca să le facă oamenilor mai ușor întâlnirea cu Dumnezeu.

În ziua aceea urma să se întâlnească cu Zaheu. Acesta Îl căuta și a pus mijloacele pentru a se întâlni cu Isus. „Căuta să-L vadă pe Isus, ca să-L cunoască, dar nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură”. Zaheu vrea să-L vadă pe Isus și se urcă într-un sicomor. Lasă la o parte respectul uman, ce vor spune ceilalți, pentru că vrea să-L vadă pe Învățătorul. Pune din partea lui ceea ce poate. Restul îl va pune Isus.

Isus, care citește în inima oamenilor, pentru că este Dumnezeu, cunoaște tot ceea ce face Zaheu și iese în întâmpinarea lui. „Când Isus a ajuns în acel loc, ridicându-Și privirea, i-a spus: «Zaheu, coboară repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta»”.

Isus îl privește pe Zaheu. Privirea Lui nu este superficială, ci merge la inimă. Este ușor să facem o transpunere și să ne gândim că Isus ne privește pe fiecare dintre noi și așteaptă să-L căutăm precum Zaheu. El vrea să locuiască cu noi, dar ține cont de libertatea noastră. Nu vrea să intre în viața oamenilor fără ca ei să-I permită. Zaheu Îi deschide larg ușa inimii: „a coborât îndată și L-a primit cu bucurie”.

Zaheu se umple de bucurie atunci când Isus i se adresează și îl cheamă pe nume. Același lucru se întâmplă tuturor celor care Îl lasă pe Isus să intre în viața lor: se umplu de bucurie. Motivul este simplu: a-L întâlni pe Isus înseamnă a-L întâlni pe Dumnezeu, pe care Îl caută inima omului, după cum învăța sfântul Augustin: „ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și inima noastră este neliniștită până când nu se odihnește în Tine”[1].

Întâlnirea lui Zaheu cu Isus nu numai că îl umple de bucurie, ci îi și schimbă viața — și o schimbă în bine. „Zaheu, stând în picioare, I-a spus Domnului: «Doamne, dau jumătate din bunurile mele săracilor, iar dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, îi întorc împătrit»”. Zaheu trăiește o adevărată transformare a inimii, care îl face să-și dea seama de nevoile celorlalți și să vrea să repare răul pe care ar fi putut să-l provoace.

Această schimbare la Zaheu ne poate ajuta să ne întrebăm cu privire la sinceritatea întâlnirii noastre cu Isus. Dacă ne apropiem cu adevărat de El, în inima noastră trebuie să crească grija față de ceilalți. Astfel învăța Papa emerit în prima sa enciclică: „Programul creștinului — programul bunului samaritean, programul lui Isus — este o «inimă care vede». Această inimă vede unde este nevoie de iubire și acționează în consecință”[2].