Evanghelie (Mt 5,1-12a)
Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Și, deschizându-și gura, îi învăța zicând: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi consolați. Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul. Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate pentru că ei vor fi săturați. Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire. Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu. Fericiți cei persecutați pentru dreptate, pentru că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră”.
Comentariu la Evanghelie
Astăzi, Biserica comemorează toate acele persoane care au trăit prietenia cu Dumnezeu în călătoria lor pământească și au intrat astfel în slava Sa. Unii sfinți sunt ridicați pe altar ca modele de virtute și iubire de Dumnezeu.
Dar mulți alții au lăsat zi de zi o amprentă a sfințeniei care a trecut poate neobservată de ochii oamenilor, dar care nu scapă niciodată privirii atente și iubitoare a lui Dumnezeu.„Ziua Tuturor Sfinților este sărbătoarea sfințeniei discrete, simple — comenta Fernando Ocáriz, prelat al Opus Dei —. Sfințenia fără strălucire omenească, care pare să nu lase urmă în istorie; și care, totuși, strălucește înaintea Domnului și lasă în lume o semănătură de Iubire din care nu se pierde nimic”[1].
Ca evanghelie a Sfintei Liturghii din această zi a Sfinților Toți, liturgia a ales pasajul fericirilor după Sfântul Matei, ca pentru a sublinia că ele sunt echivalentul sfințeniei, atât a celeia care devine faimoasă, ca să zicem așa, și destinată unora, cât și a celeia care este cunoscută în plenitudine doar în Cer.
Evangheliile cuprind două versiuni ale discursului lui Isus despre fericiri: cea a lui Luca, cu cele patru fericiri și patru vai-uri, și cea a lui Matei, pe care o contemplăm astăzi și care include nouă fericiri. Matei ne-l arată pe Isus învățând poporul, așezat pe un munte înalt, amintind de Moise, care a dat israeliților tablele Legii după ce a stat pe muntele Sinai alături de Dumnezeu. Isus coboară pe pământ și învață cu autoritate, pentru a aduce la împlinire acea primă lege și îi invită pe oameni să fie desăvârșiți precum Tatăl ceresc (cf. Mt 5,48).
Fiecare dintre fericiri, cu limbajul ei dezorientant, a stârnit numeroase comentarii de-a lungul istoriei Bisericii. În mod sintetic, Catehismul explică că mai ales „fericirile schițează chipul lui Isus Cristos și descriu caritatea Lui”[2]. Isus este principalul fericit și binecuvântat pentru că a trăit pe pământ în uniune iubitoare cu Tatăl, care este cea mai mare fericire, dincolo de orice necaz.
De aceea, fericirile sunt un compendiu al sfințeniei și o chemare la ea, întrucât „iluminează acțiunile și atitudinile caracteristice vieții creștine; sunt făgăduințe paradoxale care susțin speranța în necazuri; vestesc ucenicilor binecuvântările și răsplățile deja începute; sunt inaugurate în viața Fecioarei Maria și a tuturor sfinților”[3].
Isus ne invită, în cuvintele Papei Francisc, să „apucăm calea Fericirilor. Nu este vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a urma în fiecare zi această cale care ne duce la cer, ne duce la familie, ne duce acasă. Așadar, astăzi zărim viitorul nostru și sărbătorim ceea ce ne-am născut: ne-am născut ca să nu mai murim niciodată, ne-am născut să bucurăm de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează și oricui apucă calea Fericirilor îi spune: «Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri» (Mt 5,12). Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, Regina sfinților, să ne ajute să umblăm hotărâți pe calea sfințeniei! Să ducă Ea, care este Poarta Cerului, pe iubiții noștri răposați în familia cerească”[4].
[1] Mesajul Prelatului, 1 noiembrie 2017.
[2] Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1717.
[3] Idem.
[4] Papa Francisc, Angelus, 1 noiembrie 2018.