Evanghelie (Lc 12,35-38)
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să fie coapsele voastre încinse și luminile aprinse, iar voi fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine și bate la ușă. Fericiți acei servitori pe care stăpânul îi găsește veghind atunci când se întoarce! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopții, fie că va veni spre dimineață și-i va găsi astfel, fericiți vor fi!”
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia de astăzi cuprinde prima dintre parabolele în care Domnul îndeamnă la veghere. Este preluată din grija slujitorilor care îl așteaptă pe stăpânul ce se întoarce de la nuntă. A fi încinși înseamnă a avea hainele ridicate și strânse pentru a sluji; lămpile aprinse se referă la cortegiul nupțial care sosește noaptea.
Prin această parabolă, Isus Cristos ne învață care ar trebui să fie atitudinea fundamentală a creștinului: a veghea.
Aceasta este însuși specificul sufletului sacerdotal al oricărui creștin: a hrăni duhovnicește poporul lui Dumnezeu, a menține lumea deschisă către Dumnezeu. Fiecare creștin este un păzitor, care veghează pentru frații săi, priveghend, rugându-se, păzind.
La fel cum Isus Cristos a vegheat în Grădina Măslinilor, El cere fiecărui creștin să-și asume nevoile oamenilor, să nu se lase dus de somnolență și neglijență.
Și când creștinul trăiește astfel, atunci se întâmplă ceea ce Isus continuă să povestească în parabolă: mirele se încinge ca un slujitor, îl așază la masa sa și începe să-i slujească. Și atunci are loc marea transformare: slujitorul devine prietenul intim.
Acesta este marele dor al lui Isus Cristos, să ajungă la o comuniune de viață cu fiecare creștin.
Relația pe care Dumnezeu vrea să o aibă cu noi nu este una de supus devotat cu regele sau de slujitori fideli ai stăpânului. El vrea să aibă o relație de intimitate, plină de dragoste, cu noi: este El care ne dorește, ne caută, ne invită la sărbătoarea Sa și ne servește.
Săraci, simpli, fără merite, fără talente, suntem iubiții, preferații lui Dumnezeu.
Și pentru a intra în acea sărbătoare, creștinul trebuie să-și asume ceea ce Cristos poartă în inima Sa: toate și fiecare dintre persoanele din această lume.