Evanghelie (Lc 10,1-9)
După acestea, Domnul a ales alți șaptezeci și doi și i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă el și le-a spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui. Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu luați cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați pe nimeni pe drum. În casa în care intrați spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» Și dacă se află acolo cineva vrednic de pace, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneți în casa aceea; mâncați și beți ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Când intrați într-o cetate și vă primesc, mâncați ceea ce este pus înaintea voastră, vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: «Împărăția lui Dumnezeu este aproape de voi»”.
Comentariu la Evanghelie
Liturgia sărbătorește astăzi praznicul sfântului Luca, autorul celei de-a treia evanghelii și al Faptelor Apostolilor, căruia sfântul Pavel i se adresează ca „medicul iubit” (Col 4,14). Datorită lui cunoaștem unele dintre cele mai emblematici și profunde învățături ale Domnului, cum ar fi parabola fiului risipitor sau a samariteanului cel bun. De-a lungul evangheliei sale, Luca ne face să cunoaștem fața milostivă a Domnului care îi caută pe toți, bărbați și femei, iudei și neamuri, vameși și păcătoși. În același timp, este evanghelia rugăciunii – a cărei importanță o subliniază iar și iar – (3,21; 5,16; 6,12; 9,18.28-29; 11,1; 22,41.44-45 etc), ca și cum ar vrea să arate că misiunea de a căuta oaia pierdută este posibilă doar dacă ai o relație vie și un dialog cu Tatăl nostru Dumnezeu.
Evanghelia de astăzi este o mică dovadă a acestui lucru. Ne prezintă un moment crucial în viața publică a lui Isus, și anume extinderea misiunii Sale la discipoli. Învățătorul, după ce i-a pregătit și le-a dat exemplu, îi trimite pentru a răspândi și a da de știre tuturor veștile despre Împărăția lui Dumnezeu. Luca ne relatează că Isus vrea să-și răspândească mesajul în toate direcțiile și trimite din ce în ce mai mulți oameni să „sămâne sămânța” (8,5). În capitolul anterior, i-a trimis pe cei 12 (9,1); puțin mai departe, trimite niște soli (9,53); aici, alți 72 de discipoli sunt trimiși la misiune.
Această trimitere a fost începutul răspândirii miresmei bune a lui Cristos pe care atâția creștini și creștine o vor face în lume. Isus îi trimite amintindu-le, totuși, că rugăciunea este modul de a ne duce la îndeplinire sarcina, deoarece Dumnezeu este Cel care cheamă personal pe lucrători, Dumnezeu este Cel care ne spune cum și când să sămânăm sămânța, Dumnezeu este Cel care ne aprinde în dorințe ca mulți oameni să cunoască harul și bucuria credinței.
Sfântul Josemaría, cugetând la sarcina comună de a răspândi evanghelia, ne invita să medităm: „Vorbind, am zărit pământurile acelui continent. – O lumină s-a aprins în ochii tăi, sufletul tău s-a umplut de nerăbdare şi, cu gândul la acele popoare, mi-ai spus: «este, oare, posibil, ca de cealaltă parte a acestor mări, harul lui Dumnezeu să nu fie eficace?» Apoi, ţi-ai dat singur răspunsul: El vrea, în nemărginita lui bunătate, să se servească de instrumente docile” (Brazdă, nr. 181).
Să cerem astăzi, la sărbătoarea sfântului Luca evanghelist, mulți lucrători pentru seceriș, care să știe să fie foarte uniți cu Dumnezeu prin rugăciune și pe deplin pregătiți să se pună în mâinile Lui pentru misiunea pe care le-o încredințează.