Evanghelie (Lc 11,47-54)

„Vai vouă, pentru că ridicați monumente profeților pe care i-au ucis părinții voștri. Astfel, sunteți martori și consimțiți la faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiți mormintele. Tocmai de aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeți și apostoli, dar vor fi uciși și persecutați de ei, ca să se ceară cont acestei generații de sângele tuturor profeților vărsat de la crearea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și sanctuar. Da, vă spun, se va cere cont de la generația aceasta. Vai vouă, învățați ai Legii, care ați luat cheia cunoașterii! Voi nu ați intrat, iar pe cei care voiau să intre i-ați împiedicat”. 

După ce a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să i se împotrivească cu înverșunare și să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

Comentariu la Evanghelieâ

„Vai vouă, învățaților Legii, pentru că ați luat cheia cunoașterii!” (Lc 11,52). Isus, cu durere și claritate, îi mustră pe farisei pentru răul cumplit pe care îl făceau. În loc să ajute poporul să-L recunoască pe Isus ca pe Mesia, fac exact opusul. În loc să deschidă ușa și să lase pe alții să intre, o închid. Se pun în locul lui Dumnezeu ca administratori ai înțelepciunii Sale. Atitudinea lui Isus este exact opusul: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni” (Mt 11,28). Isus oferă mântuirea tuturor și ceea ce ne cere este credință și smerenie. Să vedem adevărul și să-L iubim. A umbla cu Domnul înseamnă și a fi smerit. Căci, după cum spunea santa Tereza: „Odată mă gândeam din ce motiv era Domnul nostru atât de prieten al acestei virtuți a smereniei, și mi-a venit în minte — după părerea mea, fără să mă gândesc, ci deodată — următorul lucru: pentru că Dumnezeu este Suprema Adevăr, iar smerenia înseamnă a umbla în adevăr”^[1].

Smerenia este necesară pentru a umbla cu Domnul. Mândria se închide în sine, crede că deține adevărul. Smerenia, dimpotrivă, deschide inima către adevăr recunoscând că nu știm totul. A umbla în adevăr înseamnă a avea orizonturi largi în față. Smerenia duce și la a te ști un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alții în drumul credinței.

Aceasta este ceea ce ne spune Isus prin aceste cuvinte: „Voi nu ați intrat, iar pe cei care voiau să intre i-ați împiedicat”. Isus vrea să Se folosească de noi, de viața noastră, de exemplul nostru pentru a le ușura altora întâlnirea cu El.

Îmi aminteam de ceva ce am citit acum câteva luni, cu ocazia morții unui bun creștin. Se povestea că avea pe masa sa de lucru aceste cuvinte ale sfântului Josemaría: „acesta este creștin, pentru că nu urăște, pentru că știe să înțeleagă, pentru că nu este fanatic, pentru că este dincolo de instincte, pentru că este sacrificat, pentru că manifestă sentimente de pace, pentru că iubește^[2].

O modalitate bună de a nu lua cheia înțelepciunii, ci de a fi buni călăuzi ai harului lui Dumnezeu este să lupți pentru ca ceilalți să-L poată descoperi pe Cristos în purtarea noastră.

^[1] Sfânta Tereza, Castelul interior 6, 10.

^[2] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 122