Evanghelie (Lc 11,42-46)
„Dar vai vouă, fariseilor, pentru că dați zeciuială din mentă, din rută și din toate ierburile, dar lăsați la o parte dreptatea și iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.
Vai vouă, fariseilor! Vă plac primul loc în sinagogi și saluturile în piețe.
Vai vouă, pentru că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii calcă pe deasupra fără să știe”.
Unul dintre învățații Legii i-a răspuns: „Învățătorule, vorbind astfel, ne jignești și pe noi!”
El i-a zis: „Vai și vouă, învățați ai Legii, pentru că îi încărcați pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici măcar cu un deget nu atingeți aceste poveri”.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia după sfântul Ioan ne spune că Isus vedea în inimile persoanelor care Îl urmau sau Îl lăudau și știa dacă credeau cu adevărat în El sau nu. În toate acțiunile noastre există ceva care se vede și ceva care nu se vede, ceva care rămâne ascuns ochilor oamenilor: intențiile și dorințele noastre, ceea ce ne motivează și ceea ce căutăm. De aceea, toți suntem capabili să înțelegem perfect despre ce vorbește Isus în evanghelia de astăzi. Nu putem spune că cuvintele Sale sunt îndreptate către cel de lângă noi, dar nu și către noi. Căci, chiar dacă avem dorințe mari și nobile, oare nu vom admite că uneori am acționat pur și simplu pentru a face bine în fața celor care ne vedeau?
Isus vorbește despre dreptate și despre dragostea lui Dumnezeu. Par cuvinte simple și clare. Dar realitățile la care se referă sunt foarte profunde. Căci dreptatea lui Dumnezeu nu se reduce la ceea ce noi înțelegem prin dreptate. Nici dragostea lui Dumnezeu nu este ca dragostea noastră, atât de fragilă și limitată. Isus le reproșa acelor oameni „înțelepți” că nu cunoșteau Legea, întrucât esența ei era dreptatea și era dragostea, iar acesta era exact ceea ce ei nu trăiau.
De-ar ieși întotdeauna faptele noastre dintr-o inimă plină de dorință de dreptate și de dragoste a lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă că faptele care servesc cu adevărat la viață și care transformă lumea sunt cele care ies dintr-o inimă care vrea să fie sfântă. Dreptatea lui Dumnezeu este statornicie în făgăduințele Sale, perseverență în dragostea Sa, milă veșnică. Domnul ne încurajează să fim smeriți; să manifestăm ceea ce suntem și cum ne aflăm, pentru a putea fi vindecați; să iubim așa cum ne-am dori să fim iubiți; să nu cerem altora ceva ce noi nu suntem dispuși să facem. Mândria și prefăcătoria sunt ca un zid care respinge harul. În plus, nu ne va folosi la nimic pentru cealaltă viață să părem ireproșabili în fața oamenilor dacă nu dorim cu adevărat și nu încercăm să fim așa, pentru că ceea ce Isus, care este Cel care ne va judeca într-o zi, privește și cântărește sunt inimile.