Evanghelie (Lc 11,37-41)
Pe când vorbea, un fariseu l-a invitat să ia masa la el. El a intrat și s-a așezat la masă. Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă.
Atunci, Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteți hrăpăreți și răutăcioși. Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut și interiorul? De aceea, dați de pomană cele din interior și, iată, toate vor fi curate pentru voi.
Comentariu la Evanghelie
Acel fariseu trebuie să fi rămas uimit de învățăturile pe care tocmai le auzise și a avut îndrăzneala să-L invite la masă pe Isus, care nu a putut refuza în fața insistenței rugăminții. Trebuie să se fi stabilit o astfel de încredere între cei doi, încât Isus a încălcat protocolul obișnuit de purificare a mâinilor, deoarece, după cum spusese deja unor farisei și cărturari, „a mânca fără să te speli pe mâini nu întinează pe om” (Mt 15,20). Dar acest mic detaliu l-a scandalizat pe fariseu: acea admirație sinceră față de învățător pentru măreția doctrinei sale s-a transformat brusc într-o critică severă din cauza unui fleac. Urmează mustrarea lui Isus, cu cuvinte care fac să răsune acea proorocie a Domnului, rostită de profet: „Chiar dacă te-ai spăla cu sodă și ai risopi leșie, pata nelegiuirii tale rămâne înaintea Mea” (Ier 2,22).
De câte ori Se mânia Isus în fața ipocriziei, a acelei lipse de coerență în comportamentul omului! Mai ales când există multă străduință de a avea grijă de aparențe, neglijând viața interioară. Această incoerență este o rupere a unității persoanei umane, un fel de schizofrenie, căci „Cel care a făcut exteriorul a făcut și interiorul”. Ce sens are să păstrezi curată doar pe dinafară o vasă? Nimeni nu ar vrea să bea sau să mănânce din ea, oricât de curată ar fi la exterior. Ar fi o vasă cu totul inutilă pentru scopul pentru care a fost făcută de olar. Isus folosește această imagine pentru a ne preveni de un pericol teribil: ca în aceeași persoană să coexiste răutatea inimii cu o bunătate care este doar o aparență.
Dumnezeu este Cel care ne-a făcut pe dinăuntru și pe dinafară, și El vrea să trăiască în noi, astfel încât acțiunile noastre să fie o reflectare a acelei vieți interioare. Numai din adâncul unei inimi curate pot ieși fapte bune, iar printre ele se remarcă milostenia, care „izbăvește de moarte și curăță de orice păcat” (Tob 12,9). Facem ale noastre cuvintele psalmistului: „Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată și un duh statornic întărește în mine” (Ps 51,12).