Evanghelie (In 1, 47-51)

Isus l-a văzut pe Natanael venind la el și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie”. 

Natanael i-a zis: „De unde mă cunoști?” 

Isus i-a răspuns și i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”. 

Natanael i-a răspuns: „Rabbi, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israel”. 

Isus a răspuns și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului”.

Comentariu la Evanghelie

În pasajul propus de Biserică pentru această sărbătoare a Arhanghelilor Rafael, Mihail și Gabriel, citim întâlnirea lui Isus cu Natanael, pe care sfântul Ioan o situează la începutul Evangheliei sale.

Sunt primele momente ale misiunii lui Isus, care se face cunoscut treptat și profită de întrebarea lui Natanael – uimit că îl cunoaște – pentru a-i spune: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.

Isus se descoperă ca Mesia și arată care este misiunea îngerilor, care fac parte din istoria mântuirii pentru a împlini misiuni concrete primite de la Dumnezeu.

Sfântul Josemaría, încă de la începutul întemeierii Operei, în anul 1928 – ziua îngerilor păzitori –, a simțit că are nevoie de mult ajutor din cer pentru a duce la capăt misiunea pe care Dumnezeu i-o încredințase: să transmită mesajul că se poate fi sfânt prin muncă și prin viața obișnuită. Parte din acel ajutor i-a venit de la arhanghelii Mihail, Gabriel și Rafael. Și aceasta s-a petrecut într-un mod providențial: în timpul unui curs de reculegere, în octombrie 1932, la Segovia, lângă mormântul sfântului Ioan al Crucii. Acolo, în rugăciune, Dumnezeu l-a făcut să înțeleagă că trebuia să pună sub ocrotirea celor trei arhangheli misiunea apostolică pe care o avea în mâini.

Domnul Se întâlnea cu sfântul Josemaría și îi arăta drumul. Ce trebuie să fi simțit el în acele clipe de întâlnire atât de intensă cu voința lui Dumnezeu?

Sfântului Josemaría i s-a întâmplat ca lui Natanael în evanghelia de astăzi. Întâlnirea lui Natanael cu Domnul trebuie să fi fost ca un trăsnet la auzul cuvintelor Sale: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie”.

Pe de o parte, Natanael a fost surprins. Pe de altă parte, această întâlnire ne arată tipul de persoane pe care Isus le vrea aproape: oameni conștienți de păcatele lor, dar sinceri. Așa a spus Isus cu alt prilej: „Cuvântul vostru să fie: «Da, da»; «nu, nu». Ce trece peste acestea vine de la Cel Rău” (Mt 5,37).

Atât de mult s-a mirat Natanael, încât L-a întrebat: „De unde mă cunoști?”.

Și Isus i-a spus: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”.

Poate ne putem gândi că, la umbra smochinului, Natanael, adevărat israelit, își medita proiectul de viitor: ce să facă cu viața lui, ce voia Dumnezeu de la el etc. Probabil reflecta cerând lumina Duhului Sfânt și inspirațiile îngerului său păzitor, care îl ajuta să intre în acele gânduri pentru a răspunde cu generozitate lui Dumnezeu.

Asta ne-o sugerează răspunsul pe care Natanael i-l dă lui Isus: „Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”.

Iar Isus îi spune: „Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”.

Acesta este destinul celor care știu să-și pună încrederea în Domnul: văd lucruri mai mari. Pentru că Dumnezeu nu Se lasă întrecut în generozitate. Una dintre aceste „lucruri mai mari” pe care le văd adesea este pacea care le umple viața.

Avem pentru aceasta ajutorul arhanghelilor, a căror sărbătoare o celebrăm astăzi, și ajutorul îngerilor păzitori, care știu atât de bine să aprindă inimi reci și să ajute la luarea unor decizii generoase față de Dumnezeu și față de ceilalți.