Evanghelie (Lc 8,19-21)

Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii.

I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”.

Dar el le-a răspuns: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”.

Comentariu la Evanghelie

Îl contemplăm pe Isus așezat, înconjurat de mulțime, pe care o învață prin cuvântul Său. El însuși este Cuvântul divin făcut trup, asemenea acelei candele care nu trebuie ascunsă sub un vas, ci, așezată pe candelabru (cf. Lc 8,16), luminează conștiințele tuturor. În acea mulțime ne aflăm și noi. Vrem să fim ca Samuel, despre care Scriptura spune că, pe măsură ce creștea, apropierea și atenția lui față de Domnul erau atât de mari încât niciunul dintre cuvintele pe care i le adresa Dumnezeu nu a căzut în gol (cf. 1 Sam 3,19); sau ca Maria din Betania, care „șezând la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui” (Lc 10,39).

Pe neașteptate, unii dintre cei prezenți Îl întrerup pe Isus pentru a-L înștiința că afară se află mama Lui și alți rude. Îl caută, poate pentru că discuția s-a prelungit mai mult decât era de așteptat. Deja era obișnuit: mulțimea se bucura ascultându-L pe Învățătorul din Nazaret; toți „erau uimiți de învățătura Lui, pentru că îi învăța ca unul care are putere și nu ca cărturarii” (Mc 1,22). Isus profită de întrerupere pentru a dezvălui ceva neașteptat: adevărata înrudire cu El nu provine, mai mult decât din legăturile de sânge, din ascultarea cuvântului Său.

Așa făcea Maria, mama lui Isus: înainte de a-L zămisli în sânul Ei, asculta pe Dumnezeu, păstra în inima ei acele cuvinte și le punea în practică. Și astfel a dat, ca rod feciorelnic, chiar pe Fiul lui Dumnezeu. Ea este modelul ucenicilor lui Isus. Ascultându-L și identificându-ne cu învățăturile Sale nu suntem doar discipolii Lui, ci devenim frați ai lui Isus, fii ai aceluiași Tată. Numai astfel vom putea aduce rod: ca mulți să descopere înrudirea lor cu Dumnezeu, filiația lor divină. Așa cum învăța sfântul Josemaría, „Nici un fiu al Sfintei Bisericii nu poate trăi liniștit fără să simtă îngrijorare în fața acestor mase depersonalizate: turme, bande, gloate îți scriam eu altădată. Câte nobile pasiuni sub aparența indiferenței! Deci câte posibilități! (...)” (Sfântul Josemaría, Forja, nr. 901).